Jean Nouvel reamenajeaza beraria Moritz din Barcelona
Barcelona nu duce lipsa de locuri interesante in care localnicii si turistii sa-si petreaca timpul liber. Cu toate acestea renovarea in stil clasic a berariei Moritz, aflata in subteran, realizata de catre arhitectul Jean Nouvel a atas o gramada de curiosi din primele zile de cand s-a redeschis. Noi insertii vitrate impreuna cu mobilierul contemporan se suprapun peste un fundal cu arhitectura si elemente de la inceputul sec. al XIX-lea, constand in structura din piatra si bazinele de fermentare din alama, creand astfel un mediu placut, o atmosfera primitoare care nu se regaseste nicaieri in oras.
Beraria Moritz a fost deschisa de un berar catalan in anul 1856. Cladirea a stat inchisa 26 de ani inainte de a fi redeschisa in 2004. Desi mare parte din productia berariei are loc in Zaragoza, cladirea din Ronda de Sant Antoni gazduieste un echipament in miniatura de producere a berii, un bar realizat din tinichea, un muzeu nou si un restaurant. Luminatoare de mari dimensiuni ajuta lumina sa patrunda in spatiile subterane.
Avand mare grija ca echipamentele vechi din alama sa fie pastrate in conditii optime dar in acelasi timp sa poata fi admirate de vizitatori, arhitectul a propus ca acestea sa fie protejate de pereti din sticla pozitionati langa o gradina verticala. Aceasta alaturare inedita influenteaza pozitiv caracterul spectaculos al renovarii si in acelasi timp creaza un micro-climat placut pentru cei de la interior.
Prin renovarea inspirata realizata de Jean Nouvel, beraria Moritz si-a recapatat statutul de spatiu cu istorie dar in acelasi timp este in prezent si o locatie moderna, unde localnicii adora sa vina sa serveasca un pahar bun de bere.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Ai fost marcat de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?
Am avut mai mulți profesori care m-au marcat de-a lungul carierei, dar poate cel care a avut un rol important a fost un asistent pe care l-am cunoscut la Şcoala de Arhitectură din Karlsruhe. Pe vremea aceea îmi doream să mă întorc în România și să-mi construiesc o carieră universitară. Mi se părea cea mai bună și fezabilă variantă pe care o aveam. Îmi aduc aminte că eram cu acest asistent la o predare de proiect pe care o susțineam pe holurile ZKM (Zentrum für Kunst und Medientechnologie Karlsruhe) și povesteam de planuri de viitor, ce voi face după ce voi termina școala etc.. După ce m-a ascultat, mi-a spus că dacă mă voi îndrepta spre o carieră universitară, voi face cea mai mare greșeală din viață mea. M-a bulversat complet. Mi-a spus că trebuie să-mi canalizez talentul și creativitatea în a face lucruri și nu în a preda lucruri, trebuie să fiu cunoscut prin ceea ce fac, nu prin ceea ce predau. A fost un moment care m-a dat complet peste cap. Întreaga mea proiecție asupra viitorului meu era năruită, așa că am început să mă gândesc mai mult asupra a ceea ce aveam să fac și cum să mă dezvolt mai departe în această nouă perspectivă care mi se deschidea. Se pare că într-adevăr a fost un sfat bun, pe care mă bucur că l-am urmat. Am reușit să mă dezvolt prin proiectele diverse pe care le-am abordat, am ales să îmbrățișez o carieră de arhitect practicant și nu de arhitect teoretician.
Această experiență m-a ajutat și în povestea cu cei mici, i-am încurajat să experimenteze și să facă cu mâna lor tot felul de obiecte, să le stimulez creativitatea și dorința de a experimenta lucruri noi. Prin interacțiune hands-on copiii reușesc să asimileze mult mai ușor decât prin teoretizarea materiilor. Copiii trebuie lăsați să se murdărească cu acuarele, culori, să demonteze și să strice jucării și să le refacă, să le reinvenzeze după imaginația şi dorinţa lor. Asta îi încurajează în creativitate și îşi clădesc încrederea în ei înșiși.
**Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele? Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.
Proiectele noastre sunt foarte diverse, variază de la design de interior, design de obiect, scenografie de film și arhitectură. Recunosc că stăpânim foarte bine ceea ce facem și navigăm cu ușurință între aceste domenii, care, deși diferite între ele, au ca numitor comun designul.
În ultima perioadă ne-am dedicat timpul concursurilor internaționale de arhitectură. Momentan suntem finaliști în două concursuri în Franța. Ambele au avut ca temă dezvoltarea unor porturi de agrement pe riviera franceză. Unul din porturi se va finaliza la sfârșitul anului 2019. Pe lângă aceste proiecte facem și multe amenajări interioare și spații publice.
Atât în zona arhitecturii, cât și a designului interior, am început să ne sprijinim din ce în ce mai mult pe designul parametric. Avem sentimentul că ni se potrivește și se racordează foarte bine pe filozofia și caracterul studioului nostru. De jur-împrejurul nostru, în natură, este matematică. Natura însăşi este un cod matematic. Ideea este să spargi acest cod, să-l înțelegi și să-l recodezi din nou în arhitectură. Practic, cu aceleași formule matematice, regândeşti mediul construit. Ceea ce e frumos este că, odată ce cunoști aceste formule, poți să reinterpretezi cum vrei mediul construit în mediul natural.
Personal simt că parametricismul poate fi curentul care va defini arhitectura următoarelor decenii.
Care este motto-ul tău personal ?
Arhitectura pentru mine înseamnă curaj, forţă şi spirit.
Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?
Mai mulți factori mi-au influențat cariera pe parcurs. Sincer, mi-am început cariera de arhitect renunțând complet la a mai face arhitectură. A fost o perioadă în viața mea, imediat după ce am terminat școala de arhitectură, în care am crezut că nu voi mai practica această profesie niciodată. Proiectele pe care le visam în școală întârziau să apară, viitorul era mult prea trist și încețoșat și nu aveam timp de așteptat. Am hotărât să-mi îndrept energia și creativitatea într-o altă direcție și anume filmul. Așadar, am plecat într-o nouă aventură, aceea a cinematografiei.
Întors în Germania, unde deja mă simțeam foarte confortabil și integrat după ce urmasem aici o bună perioadă de timp cursurile de arhitectură ale Universității Tehnice din Karlsruhe, am început la München Academia de Film și Televiziune HFF. A urmat o perioadă interesantă și foarte plină. Am lucrat câțiva ani în televiziune, după care am semnat scenografia mai multor filme și reclame. Dar, cu trecerea timpului, m-am întors din nou la prima dragoste, la arhitectură.
Într-un fel mă bucur că s-a întâmplat așa, acum am început să descopăr arhitectura narativ, prin cadre și poveste. Nu mai privesc arhitectura static, spațiul compus de pereți și planșee, ci cursiv. Acum spațiul este fluid și descompus în timp, emoție și materie. Am învățat să nu mai gândesc în compunere, ci în descompunere.
