Istoria mobilierului, stilurile epocii moderne
Cunoastem cu totii conceptul de "mobila stil", dar putini au ocazia in ziua de astazi sa achizitioneze sau sa vanda astfel de lucrari. Cu valoare atat financiara, cat si istorica, mobilierul creat in ultimele sute de ani este celebru, dar aceasta nu inseamna ca mobila nu are o istorie indelungata. Ne oprim astazi asupra catorva informatii despre perioada cuprinsa intre baroc si neostiluri, aceasta pe principiul ca o mai buna intelegere a istoriei mobilierului, indiferent cat de succinta, ajuta si in ceea ce priveste gusturile si aprecierea pentru mobilierul de azi. Oricum, cu siguranta veti privi cu alti ochi mobila, cea pe care v-ati obisnuit s-o vedeti doar prin prisma functiei utilitare...
Desigur, mobila chiar a fost la inceput creata pentru functia ei utilitara, dar cu mijloacele rudimentare cu care era lucrata in vechime nu se poate vorbi prea mult de arta in ceea ce o priveste. Si totusi, chiar si asa, palatele faraonilor aveau cateva piese de mobilier specific, ce respectau un anumit stil. La fel si obiectele grecesti sau cele din perioada romana destinate somnului, sederii sau depozitarii de lucruri. Si atunci existau moduri de prelucrare variate, materiale specifice, sculpturi si tipologii de montare (adesea, mobilierul era fixat de perete sau sculptat direct in pereti, pardoseala etc.).
Dar in perioada despre care scriem, din Renastere si pana in Neoclasicism, mobilerul a devenit din ce in ce mai mult valoros din punct de vedere estetic, functionalitatea trecand pe planul al doilea: a fost infrumusetat, adapatat stilurilor artistice ale vremurilor, capatand o valoare decorativa speciala.
RENASTEREA In aceasta perioada a aparut practic in Europa prima forma de industrie a mobilei, pentru ca arta mobilierului nu mai era destinata doar preotilor, bisericii, ci si persoanelor laice. Era prima data cand arhitectura influenta forma pieselor de mobila, acestea capatand un caracter artistic pronuntat. Era foarte apreciata folosirea soclurilor masive de mobila si a picioarelor scurte, imbogatirea cu decoratiuni si profile in relief a pieselor grele. Din Italia, pana in Franta, Anglia, Spania, Germania si Tarile de Jos, arta mobilei suferea insa si variate influente dintr-un spatiu in altul. Chiar daca mesterii se inspirau unii de la altii se inregistra totusi o unitate generala a structurilor masive, cu elemente decorative bogate.
BAROCUL Influenta arhitecturii asupra mobilierului si sculpturilor acestuia continua: mobilierul negru, din nuc sau din lemn este acum bogat ornamentat, cu forme alambicate. Isi pastreaza masivitatea, iar la curtea lui Ludovic al XIV-lea mobilierul stil era incrustat sau combinat cu o serie de materiale nobile: la lemn se adauga flides, marmura, argint, sidef, alama... Tot atunci incep sa apara sertarele, respectiv mobilierul cu sertare, ce puteau fi trase si inchise. Stilul Boule, de fapt productiile mesterului Andre Charles Boule, este unul dintre cele mai cunoscute in epoca, caruia ii era specific lemnul negru, ornat cu aplicatii din aur sau bronz.
In epoca barocului se poate vorbi despre mai multe substiluri: barocul timpuriu - stilul lui Ludovic XIII; barocul dezvoltat - stilul lui Ludovic XIV; stilul regentilor - o etapa de trecere de la stilul lui stilul lui Ludovic XIV la cel al lui Ludovic XV.
ROCOCO Ludovic al XV-lea vine din urma, iar stilul Rococo, cunoscut si drept Rocaille sau Pompadour, rafineaza formele anterioare, imblanzind formele rigide. Piesele de mobila sunt concepute in seturi si se acorda mai multe atentie pentru crearea unui ambient spatial armonios, in care totul se gandeste in ansamblu cu finisajele, decoratiunile si texturile folosite in incaperi.
Mobilierul devine mult mai fin, adica redus ca dimensiuni, chiar delicat, fiind cu preponderenta folosit in incaperi feminine. Asadar lucrarile isi pierd forma monumantala, grandioasa pentru a trece la forme ce inmoaie, rotunjesc, cambreaza si innobileaza. Canapelele, fotoloiile si scaunele se ridica pe picioare mai suple, fotoliile se adancesc si totul devine mai confortabil.
Dintre maestrii epocii Rococo trebuie mentionat Thomas Chippendale, care a lucrat mult asupra formelor mobilei, experimentand cu scaunele si fotoliile. Acestea aveau picioarele in forma de labe de animale si spetezele cambrate, ornate cu gravuri. Stilul lui T. Chippendale consta în combinarea stilului rococo clasic cu motivele chineze gotice.
Secretaire-ul, piesa de mobilier pe picioare inalte si cu sertare, apare pentru prima data in perioada Rococo
CLASICISMUL La mijlocul sec XVIII moda mobilierului isi adduce aminte de antichitate iar nobilii incep sa caute stilul grecesc antic, adica liniile drepte, decoratiunile devin mai putine si se minimizeaza din nou valoarea acestira, revenindu-se la functionalism. Clasicismul in mobilier se remarca prin severitate, dar fara a se uita de grandoare. Cu toata sobrietatea stilului, mesterii vremii tot nu se pot abtine de la a adauga “sclipici”. De data aceasta este vorba de oglinzi inacstrate in piesele de mobilier, inclusive in picioarele acestuia.
EMPIRE („imperiu") este etapa finala a clasicismului, numit stilul Napoleon I, un adept al ideilor si stilului de viata de pe vremea imparatilor romani. La fel cum in vechima antichitatea greceasca a fost imitata de cea romana, dar romanii i-au adaugat pompa, la fel stilul Emipre preia Clasicismul adaugandu-i fast, ornamente, stralucire. Stilul Empire se caracterizeaza si prin motive egiptene sau militare (arme, faclii, cununi de laur). Reliefurile si detaliile, picioarele in forma de coloane, piesele ca niste socluri de statui nu lipsesc din aceste interioare. Mobila se fabrica din lemn rosu si negru, lustruit, cu detaliile aurite.
BIEDERMEIER Se dezvolta in paralel cu stilul Empire, la începutul sec. XIX, in Germania si Austria. Aceste spatii voiau sa dezica de fastul imperial, insa fara a renunta la arta si confortul burgheze. De fapt stilul Beidermeier face trecerea de la fastul de palat la dragostea pentru camin. Mobila este trainica si comoda, din lemn de esente variate, culorile incep sa se schimbe si desi popular ramane tot negrul si rosul se introduce si nuante ce bat in maron. Apar si obiectele de mobilier multifunctionale, mese pliante, scari pentru biblioteci care pot fi mutate sau transformate in scaune. Din acea perioada s-au pastrat pana astazi multe obiecte de mobilier autentice.
ECLECTISMUL, NEOSTILURILE
Suntem deja in secolul al XIX-lea, cand se poate vorbi despre stiluri imitative, nu pure ca cele de pana acum. In anii 20-30, maestrii vienezi au inlocuit Biedermeier cu Neorococo. In Anglia, acesti ani corespund cu stilul victorian timpuriu. In Europa intra si motivele orientale, dar din ce in ce mai mult este adoptat eclectismul in crearea mobilierului – se amesteca o serie de stiluri, elementele rococo cu cele neogotice, empire cu orientalism etc. Exista asadar un pluralism al stilurilor si este din ce in ce mai greu de inteles de unde porneste un current si unde se sfarseste.
Se remarca insa dezvoltarea industriei mobilierului, care a creat o serie de controvesre in acest domeniu al creatorilor d emobilier. Pentru ca tehnica altera arta in producerea mobilierului, aducand iarasi functionalitatea stricta in atentia utilizatorilor, mobilierul a inceput sa fie conservat un muzee si scoli de arta. Aceasta este partea buna a lucrurilor: dandusi seama ca nu se pot opune progresului tehnic, mesterii si artistii au ales sa conserve stilurile.
Modernismul, astazi, nu mai poate vorbi despre un stil distinct, ca si curent artistic sau . Exista doar ceea ce putem imprumuta din trecut sau, pentru amatorii de unicate, exista creatori de mobilier si o cultura a interioarelor de designer.
Surse info agenda.ro si casaparis.ro
