In ce se poate transforma un fost adapost anti-atomic
Autor: Tafline Laylin
Echipa de la Albert France-Lanord Architects s-a ocupat de transformarea unor spatii cavernoase sapate in roca de granit de sub parcul Vita Berg din Stockholm intr-un spatiu de birouri modern. Fostul adapost anti-atomic nu mai era folosit asa ca arhitectii au profitat de ocazie si au realizat reconversia acestuia, pastrand in mare parte piatra vizibila pentru a aminti de loc si de functiunea initiala.
Acest exemplu este unul dintre cele mai ingenioase reconversii, prin care s-a dorit ca piatra sa-si pastreze caracterul predominant, impunand oamenilor sa se adapteze conditiilor existente. Propunerea arhitectilor a constat in inchiderea spatiilor de birouri integral in vitraje permitand cotactul vizual nealterat cu rugozitatea peretilor din stanca, integrand noua functiune in existent fara a deveni o prezenta suparatoare. Pe de alta parte au fost spatii in care au trebuit sa intevina serios, prin degajarea anumitor bucati de stanca in vederea obtinerii spatiilor necesare instalatii serverului si a altor echipamente pentru retele.
Un tunel ajuta la captarea luminii naturale si distribuirea ei catre interioare, suplimentarea facandu-se cu ajutorul unor surse tip spot si neoane.
Pentru a controla calitatea aerului din birouri au fost introduse multe plante si arbusti in ghivece, ajutand in acelasi timp si pe angajati sa resimta mai putin senzatia de claustrofobie, avand in vedere ca totusi lucreaza la cativa zeci de metri sub pamant.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com/
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
În primul rând, ajută la menținerea unei stări optime de sănătate, prin faptul că:
• Are loc un schimb continuu de aer;
• Calitatea aerului introdus este controlată;
• Reducerea poluării din încăperi;
• De mare ajutor pentru persoanele cu alergii;
• Stoparea producerii și răspândirii ciupercilor;
• Reducerea radonului.
Economie de energie de până la 30%, conform SR 1907 din 2014.
Certificare energetică, astfel imobilul are o performanță energetică mai bună, fapt care îi crește valoarea la vânzare.
Confortul interior este net superior față de o locuință aerisită în mod clasic. Astfel, vei avea parte de un somn odihnitor, lipsa zgomotelor din exterior, lipsa curenților de aer (precum în cazul unui sistem de climatizare clasică), o temperatură optimă indiferent de anotimp, eliminarea mirosurilor neplăcute, a igrasiei și a condensului.
Pentru mai multe informații nu ezita să contactezi un reprezentant Sistema!
Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?
Am aflat despre De-a Arhitectura în 2013. La scurt timp după aceea, în 2014, am început să colaborez la acest curs [n.r. „De-a arhitectura în orașul meu”] având o mare speranţă: aceea de a contribui la schimbarea în bine a societăţii noastre. Calitatea arhitecturii de la noi, mă refer la cea postbelică şi cu precădere cea de după 1990, este slabă. În mare parte asta se datorează absenţei unei educaţii estetice în şcoală. De aceea cred că un curs ca „De-a arhitectura în orașul meu” ar trebui predat ca materie obligatorie în toate şcolile din ţară, la mai multe niveluri. În şcoala românească (trecută şi actuală) se pune prea mult accent pe matematică, în detrimentul altor materii de educaţie culturală, inclusiv arhitectură. Ca atare, astăzi avem clienţi care nu ştiu ce vor şi arhitecţi care nu ştiu ce sa facă.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Bucuria de a vedea fericiţi cei 35 de copii din clasă când merg la oră. Sunt fericiţi pur şi simplu că facem acest curs, sunt nerăbdători să răspunda la întrebări, să se implice şi să absoarbă informaţii noi pe care nu le obţin de la alte cursuri. Apoi, e impresionant să vezi dezamăgirea lor că nu vom continua cu acest curs şi în anul următor. Satisfacţia pe care o am e atât de mare încât nu e egalată de niciun alt proiect. :)
Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Nu pot să spun că a fost ceva dificil… Mi-aş dori să am mai mult timp ca să pot preda la mai multe clase.
Ai fost marcată de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?
Cel care m-a influenţat în acest sens a fost profesorul de desen cu care făceam pregătire pentru admiterea la facultate în Bucureşti, arh. Constantin Constatinescu (alias „Gigi Moacă”). Avea un dar extraordinar de a preda, cu ştiinţă, răbdare şi cu mult umor. Abia aşteptam să merg la cursurile lui, mă pregăteam din plăcere. Şi cred că De-a Arhitectura asta face: îi atrage pe copii să înveţe din plăcere, fără a se simţi forţaţi. Informaţiile livrate sunt bazate întotdeauna pe explicaţii logice, făcând legătura cu celelalte materii; facem teorie, dar şi practică, pentru a sedimenta cunoştinţele acumulate. De multe ori cursul pare o joacă şi asta cred că îi atrage cel mai mult pe elevi.
Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?
De câte ori reuşesc să fac un proiect care să mă mulţumească sau să îi mulţumească pe cei din jur se naşte automat satisfacţia muncii împlinite. Dar, de ceva vreme, ceea ce contează tot mai mult pentru mine e o satisfacţie de natură socială sau poate chiar spirituală, dacă pot să-i spun aşa: bucuria de a schimba în bine viaţa unor oameni, de a-i face să înţeleagă mai bine mediul în care trăiesc şi la care poate vor avea într-o bună zi o contribuţie, sper benefică.
