Drumurile noastre toate

În numai 4 luni firmele, în special cele de drumuri, au trecut de la ”extaz” la agonie datorită Instrucțiunilor ANAP - iar când spun agonia, din păcate, nu mai e doar o figură de stil. În decembrie, Instrucțiunea 2/2018 recunoștea - just, de altfel - ca situație imprevizibilă creșterea exagerată a prețului de achiziție la materiale de construcții și permitea, în anumite condiții, actualizarea contractelor de execuție.

În aprilie, cu o simplă răsucire pe călcâi, parcă pentru a demonstra că dacă ceva funcționează trebuie să fie stricat, Instrucțiunea 1/2019 anulează această posibilitate. Dacă în decembrie se reușea îndreptarea unei situații abuzive și găsirea unei soluții pentru a acoperi creșterile exagerate ale prețului la materiale care depășesc cu mult orice estimare în faza de ofertare, în aprilie ANAP se răzgândește. Ce implicații are această mișcare?

Nu contează. Au fost respectate regulile de predictibilitate și transparență decizională? Nu, dar nici asta nu contează.

Cei mai afectați de această situație sunt drumarii, datorită imposibilității de a suporta dublarea prețului de achiziție a bitumului, și odată cu ei, bineînțeles, drumurile noastre, ale tuturor, aproape toate lucrările pe drumuri, întrețineri, reparații poduri sau segmente de autostrăzi fiind blocate la acest moment.

Prețul la bitum, un produs rezidual obținut din prelucrarea petrolului, care, în funcție de tipul de lucrare poate să dețină o pondere de până la 60% în asfalt, a ajuns să se dubleze în numai 2 ani de zile, cu o creștere accelerată începând din primăvara lui 2018. Dependenți de surse din afara țării și de prețurile de achiziție impuse de aceștia, în condițiile în care numai 20% din necesarul de bitum este produs în România, drumarii nu mai au resurse să acopere pierderile, dar – cel mai rău –, începând cu aprilie 2019, nici șansa de a-și acoperi, măcar parțial, sumele facturate pentru achiziția bitumului. 

Autoritățile contractante ridică din umeri și arată către Agenția Națională pentru Achiziții Publice, care simplifică totul la riscul constructorului: ai semnat un contract, îți asumi toate riscurile!!!

Evident că lucrurile nu pot să stea așa, fiindcă orice risc are o limită, situațiile imprevizibile sunt recunoscute chiar de legislația achizițiilor publice, iar echilibrul contractual ar trebui să fie menținut în orice condiții. Drumarii nu mai pot finaliza lucrările la prețul din 2016, 2017, 2018 și riscă nu numai să își piardă garanția de bună execuție, dar și să primească documente constatatoare negative, care nu le-ar mai permite să participe la licitații publice deși nu există nicio problemă cu calitatea execuției, doar cu majorarea valorii lucrării la un nivel care nu mai poate fi acoperit de constructor.

Un lanț de erori, care începe cu contracte de lucrări la preț fix, întârzieri majore - de cele mai multe ori independente de executant - și, peste toate o instrucțiune care blochează toate lucrările de drumuri aflate în derulare.

Ce urmează? Falimentul firmelor românești de drumuri? Reluarea licitațiilor actualizate la noile valori de pe piață? Alți ani de așteptare pentru atribuirea contractelor? Alte amânări? Căci, nu-i așa, începem să ne obișnuim cu neputința, cu monologul, cu lipsa de speranță, cu legislația strâmbă. Drumurile noastre, poate, le vom întâlni vreodată....

Irina Forgo

Director FPSC