Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Ce probleme pot avea pardoselile din lemn

Pardoseala din lemn nu este un finisaj ieftin, iar tendința este de a deveni tot mai prețioasă, în paralel cu creșterea cererii și pe măsură ce lemnul de calitate devine o resursă tot mai rară. Creșterile de preț la lemn sunt un semnal de alarmă care ne arată că acest material va fi privit cu alți ochi în viitor. Există asemenea pardoseli care, bine întreținute, ating vârste venerabile (suta de ani nu este o performanță). Pentru a le păstra cât mai mult timp, trebuie să știm ce le afectează și cum putem preveni degradarea lor.

Ce probleme pot avea pardoselile din lemn

Umiditatea aerului

Umiditatea aerului trebuie controlată permanent, începând chiar cu etapa montării pardoselii; este o practică obișnuită ca parchetul sau dușumeaua să fie aclimatizate timp de circa o săptămână, în spațiul unde urmează a fi montat, altfel lucrarea poate eșua. Lemnul este un material hidrofil, care absoarbe de fapt orice substanță din atmosferă. În mod logic, este mai bine să se facă un montaj într-o ambianță cu umezeală ridicată decât uscată, pentru că, deși nedorit, este de preferat să rămâi cu niște rosturi decât să se umfle parchetul. Vara, la noi, umiditatea relativă a aerului se ridică deseori la 70 – 80%, mai ales în zone cu precipitații crescute. Au fost multe cazuri în care parchetul, montat iarna în condiții de aer uscat, vara s-a umflat și a trebuit înlocuit. Și, în general, este bine să montăm parchet într-o casă folosită constant, nu într-o casă de vacanță utilizată de câteva ori pe an; sincronizarea temperaturii și umidității din interior la valorile de afară nu este de bun augur.

În perioada de exploatare a pardoselii din lemn, umiditatea relativă a aerului trebuie să se mențină între 40 % și 60%; dacă este mai mică, se pot produce contracții vizibile (rosturile dintre lamele se măresc), iar dacă este mai mare, pardoseala se umflă, provocând desprinderea de stratul suport. Principalele măsuri de gestionare curentă a umidității aerului sunt prin ventilare și aerisire; dacă acestea nu dau rezultate, se va apela la un umidificator (sau un vas cu apă amplasat pe o sursă de căldură) pentru a mări umiditatea, respectiv la un dezumidificator pentru a o scădea (vara se poate folosi aparatul de aer condiționat cu funcția de dezumificare). În lipsa unor metode de ventilare, este bine ca ferestrele să nu fie perfect etanșe (să aibă orificii de aerisire), ceea ce este benefic și pentru sănătate. Un alt aspect, neglijat deseori de utilizatori, este așezarea pe parchet a unor materiale impermeabile, de exemplu covorașe de cauciuc, PVC, obiecte metalice cu arie suport mare, ghivece cu flori. Problema este că umiditatea poate fi blocată în aceste zone, ceea ce nu face bine lemnului.

Expunerea la soare


Ce probleme pot avea pardoselile din lemn

Expunerea la soare și la surse puternice de lumină schimbă nuanța lemnului. Dacă transformarea ar fi uniformă, poate că problema nu ar fi atât de mare (uneori chiar se dorește), dar culoarea se modifică accentuat în zonele mai expuse. Radiațiile ultraviolete de la soare produc modificări nu neapărat la nivelul finisajului, ci direct în lemn, distrugând lignina, o componentă importantă a acestui material, care constituie un liant pentru celule. După cum știm, la expunere solară directă, lemnului îi scade rezistența la suprafață, crapă, devine poros, predispus să absoarbă mai mută umiditate și capătă o nuanță gri. Parchetul este protejat de regulă cu un strat sau mai multe de lac, dar acesta nu este suficient de consistent (și nici nu dorim, din considerente estetice) pentru a oferi o protecție sută la sută – altfel, l-am acoperi cu vopsea, pur și simplu. În același timp, expunerea la temperaturi ridicate în zonele cu soare direct provoacă o uscare forțată, respectiv o contracție, urmată de o dilatare când temperatura scade.

Toate aceste modificări duc la degradarea parchetului – finisajul se exfoliază sau se pierde sub efectul tensiunilor din lemn, culoarea devine mai deschisă, apar fisuri, rosturi, aspectul de uzat. O metodă de evitare a acestor fenomene ar fi să controlăm situația la sursă: perdele la ferestre, tragerea jaluzelelor (de preferat într-o culoare închisă) când plecăm pentru mai mult timp, schimbarea poziției covoarelor și mobilierului din când în când. Există și posibilitatea alegerii unor finisaje de calitate superioară care întârzie modificarea structurii lemnului, dar din punct de vedere estetic această soluție nu are efect pe termen lung.

Agresiuni mecanice, chimice și de altă natură

• Pantofii cu toc subțire sau cu tălpi care au elemente dure (eventual metalice) pot afecta o pardoseală din lemn – finisajul sau chiar stratul de uzură, dacă este o esență moale, poansonabilă. De asemenea, sub picioarele mobilierului este bine să așezăm elemente tampon (există în comerț variante autoadezive sau fixate cu șurub) din burete, pâslă, textil, silicon, plastic, plută etc., care să prevină zgârierea sau poansonarea. Cauciucul poate lăsa urme, deci nu este o variantă recomandabilă. Măsuri de acest gen sunt recomandate cu atât mai mult pentru esențe moi, ușor de zgâriat: cireș, nuc, rășinoase (folosite de regulă la dușumele). Mutarea mobilierului este deseori o sursă de zgârieturi; dacă obiectul nu poate fi ridicat integral, se poate face o glisare, dar numai așezându-l pe un suport moale, de exemplu un covoraș întors, peste care se așează un placaj. În privința altor șocuri mecanice, este greu să luăm măsuri de prevenție viabile (poate doar dacă acoperim parchetul, ceea ce este un non-sens). Totuși, în anumite zone se poate pune un covoraș care să atenueze obiectele căzute sau să prevină deteriorarea chimică ori pătarea (cu sosuri, detergenți, înălbitori sau diverse soluții acide) – de exemplu lângă chiuvetă, mașina de spălat sau masa din sufragerie.

• Multe probleme vin chiar din de la curățare și igienizare. Parchetul trebuie curățat preponderent uscat, iar sub formă umedă cu anumite restricții, dată fiind sensibilitatea lemnului la apă sau alte lichide. Pentru a îndepărta particulele abrazive care, prinse sub tălpi, mobilier sau diverse obiecte, pot zgâria, curățarea uscată se face săptămânal, sau mai degrabă de câte ori este nevoie – zilnic în spațiile utilizate intens. Această operațiune se efectuează cu un aspirator sau o mătură, de preferat una nu foarte dură, pe direcția longitudinală a lamelelor (pentru a aborda mai bine rosturile).

• Prevenția este totdeauna utilă, deci putem apela la bariere de praf și mizerie, care să rețină o cantitate cât mai mare de particule abrazive. Este o metodă care reduce considerabil frecvența operațiunilor de curățenie și întreținere, implicit durata de viață a pardoselilor interioare și costurile aferente. Statistic, 70% din murdăria pe care trebuie să o îndepărtăm din spațiile interioare este adusă pe tălpi. Suntem obișnuiți să vedem aceste tipuri speciale de pardoseli la intrarea în spații comerciale, instituții, unități de învățământ etc., dar utilitatea lor este general valabilă, pentru orice tip de destinație, inclusiv pentru domeniul rezidențial. Oricând este de preferat o barieră de praf profesională, compusă din grătare metalice, zone textile, de cauciuc și plastic, perii care rețin mizeria în etape (substanțele grosiere – praful – umezeala); totuși, în lipsă, se poate apela și la ștergătoare și covorașe de intrare cu capacitate mare de retenție a prafului și umidității, detașabile, care să poată fi curățate periodic. Astfel, vom opri la ușă jumătate din mizerie, sau chiar mai mult, în funcție de complexitatea barierei.

• Umezeala apărută accidental (noroi, zăpadă topită, lichide vărsate etc.) este nedorită și trebuie îndepărtată cât mai rapid. Inclusiv curățarea umedă, pentru îndepărtarea mizeriei solubile, se face cu minimum de apă, detergenți speciali și un mop sau lavetă de preferat din microfibră, bine stoarse. Mopul obișnuit reține prea multă apă, ceea ce duce la decolorarea pardoselii, înnegrirea rosturilor și a fibrei, iar în cazul umezirii frecvente, la desprinderea adezivului de montaj sau la umflare. Apa rămasă în urma ștergerii cu un mop, material textil sau burete trebuie să se usuce în următoarele 15 – 20 de secunde maxim. Oricum, în cazul unui finisaj proaspăt (lac sau ulei), este de preferat ca umezeala și detergentul să nu fie folosite în primele 7 – 10 zile de la aplicarea ultimului strat. Dacă parchetul a fost montat gata finsat, această restricție nu este necesară.

Ce probleme pot avea pardoselile din lemn

• În privința detergenților, se vor folosi în principiu produse dedicate, de preferat cele recomandate de aplicatorul finisajului, mai ales dacă vă confruntați cu pete mai dificile, care necesită formule concentrate. Sunt de evitat produse care pot agresa, exfolia finisajul, precum oțetul, solventul, detergenții ”universali”; unii specialiști sunt de părere că nici produsele pe bază de ceară nu sunt dezirabile, degradând finisajul și făcându-l mai dificil de întreținut în timp. Dacă vorbim de o pardoseală de lemn pentru restaurant sau bar, unde probabilitatea de pătare sau murdărire cu grăsimi este mai mare, folosirea detergenților profesionali este practic obligatorie. Bineînțeles, și finisajul trebuie să fie din gama profesională, pentru a rezista mai bine la agresiuni specifice. Toți marii producători de lacuri și uleiuri au în ofertă și produse de curățenie recomandate, compatibile cu produsele de finisare.

Dacă suntem nemulțumiți de aspectul pardoselii de lemn, există soluția rașchetării, dar aceasta funcționează doar de câteva ori pentru întreaga durată de viață a acoperirii, chiar și pentru parchetul masiv. Într-adevăr, noile tehnici și șlefuire au eficientizat considerabil operațiunile de refinisare, astfel încât la o asemenea lucrare se pierd nu 2-3 mm din stratul de uzură, așa cum se întâmpla cu decenii în urmă, ci sub 1 mm, în funcție de planeitatea suprafeței și capacitatea de reglare a mașinii (chiar 0,3- 0,5 mm pentru mașinile de șlefuit cu programare). În cazul parchetului stratificat, lucrurile sunt ceva mai complicate, pentru că prin șlefuire se reduce stratul de uzură, iar acesta se poate exfolia, ceea ce înseamnă compromiterea lui definitivă. Contează și modul în care lacul sau uleiul vechi au penetrat lemnul, astfel încât la șlefuire nuanța să devină uniformă.

Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva
Pentru noi, confidențialitatea dvs. este importantă
Portalul spatiulconstruit.ro folosește cookies pentru a asigura funcționalitatea și securitatea site-ului, pentru a personaliza conținutul și modul de interacțiune, pentru a oferi facilități de social media și pentru a analiza modul în care este utilizat site-ul. Aceste cookies sunt stocate și prelucrate, de către noi sau partenerii noștri în conformitate cu toate reglementările în vigoare și toate standardele de confidențialitate și securitate actuale.

Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dumneavoastră cu caracter personal să nu necesite consimțământul dumneavoastră, dar vă puteți exprima acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus utilizând butonul SUNT DE ACORD de mai jos.

Navigând în continuare, vă exprimați acordul implicit asupra folosirii cookie-urilor.

Mai multe detalii despre politica noastră de confidențialitate aflați aici: https://www.spatiulconstruit.ro/politica-de-confidentialitate.