Arhitectura sacra a dacilor de acum doua milenii, un subiect pe nedrept ignorat

Ca geto-dacii au fost si niste constructori remarcabili este, astazi, un lucru putin stiut. Si totusi, o dovada importanta in acest sens este sistemul de cetati din Muntii Orastiei, care inflorea pe meleagurile noastre in vremea lui Burebista si Deceneus si avea sa dureze pana la Decebalus (moment in care civilizatia celtica inregistra o curba descendenta, romanii nu ajunsesera inca la Dunare, iar la est Mithriades esua in incercarea de a crea un mare regat in jurul Marii Negre). Din nefericire, putinele izvoare scrise existente, o doza mare de nepasare, dar si cele mai diverse interese, mai vechi si mai noi care au inmormantat practic dovezile arheologice, au facut ca importanta istorica, stiintifica si simbolurile acelei perioade semnificative pentru aceste meleaguri sa devina aproape necunoscute publicului român de azi.

Solstitiu de vara la Sarmizegetusa (foto: Dan Oltean, din volumul Muntii dacilor. Calatorii pe plaiurile regesti ale Sarmizegetusei)

Desi este un subiect care poate starni interesul nu doar al arhitectilor si istoricilor români, ci si al amatorilor domeniului sau al publicului larg, arhitectura antica, monumentala si religioasa a dacilor din cea mai infloritoare perioada a lor constituie inca un domeniu aproape tabu.

Totusi, indrazneala de a arunca o privire in acest trecut dezvaluie lucruri surpinzatoare despre constructiile societatii dacice asa cum s-a dezvoltat in perioada dintre domniile lui Burebista si Decebalus. Mai mult, chiar arhitectura este cea care ne poate spune o serie de lucruri despre simbolurile acelei societati geto-dacice, organizarea sociala, religioasa, economica si realizarile constructive ale stramosilor nostri de acum mai bine de doua mii de ani.

Sarmizegetusa, o capitala a regilor, de cea mai mare importanta militara, religoasa si economica

Imperiul Roman a reusit in cele din urma sa cucereasca Sarmizgetusa Regia, dar dupa mai bine de 150 de ani de la infiintarea ei. Situata pe Dealul Gradistii, sub varful Godeanu, in centrul unui vast complex de fortificatii, ea a inceput sa fie studiata abia pe la inceputul anilor 1800.

Astazi devine insa mai clar ca fondarea Sarmizegetusei si a sistemului de cetati din Muntii Orastiei, desi mult timp pusa pe seama lui Decebal(us), le apartine lui Burebista, ca si conducator militar, si lui Decenus, ca si conducator religios. Din surse precum textele lui Strabon, Dio Cassius si Iordanes, precum si din analiza arhitectonica a cetatilor dacice din interiorul arcului carpatic, se poate confirma ca cetatea regala si traseul zidurilor originare era cu totul altul, mult mai mare decat ceea ce poate vede astazi un turist obisnuit la Sarmizegetusa Regia. De asemenea, dovezile de pe Columna lui Traian, cele mai demne de crezare ca imagini, si compararea cu celelate cetati din Muntii Orastiei, confirma aceasta ipoteza.

Arhitectii adusi de Burebista din coloniile pontice au realizat aici, cu sprijinul unei munci locale care a implicat o uriasa desfasurare de forte (sapaturi in mine de calcar, transportul acestora pe munte) o constructie nu doar militara, ci si monumentala. In fond, era o capitala religioasa, politica si economica, a carei importanta nu mai poate fi negata, cu ziduri de aparare, dar si temple. O dovada a importantei si a amplorii constructiei o constituie si faptul ca a durat mult timp pana ce a fost terminata. Ridicarea si consolidarea Sarmizgetusei a durat si dupa moartea lui Burebista, cu mesteri oferiti chiar de catre Diocletian regelui dac din acea perioada. Reprezentarile de pe Columna lui Traian intaresc dovada prezentei muncitorilor din imperiul roman la Sarmizegetusa.

Astfel, si datorita influentelor externe, mai ales elene, modul de construi al geto-dacilor de pana atunci, ale caror materiale de baza erau pamantul si lemnul, a facut loc in acea perioada de varf turnurilor si pietrei de clacar folosita la bazele constructiilor. Piatra era inclusiv cioplita, ceea ce sugereaza atentia pentru o constructie monumentala (Decebalus avea, mai tarziu, sa ridice cetati lasand piatra necioplita.)

Desi ridicata dupa modelul cetatilor grecesti din Pont, dar si cu metode de constructie specifice romanilor (tehnica opus quadratum) Sarmizegetusa a avut insa si propriile simboluri arhitecturale religioase. Acestea tin de o cosmologie complexa care nu isi are locul aici, totusi se poate spune cu certitudine ca dispunerea sanctuarelor e legata de religie si astronomie totodata. Arhitectii greci si romani au lucrat in stransa legatura cu preotii daci.

Din punct de vedere arhitectural si al fortificatiilor militare, cu siguranta aceasta colaborare a facut ca marile constructiile ale dacilor din acea perioada sa le devanseze cu mult pe cele ale vecinilor nordici. Edificii cu planuri complexe, sanctuarele cu absida dedicate tutror zeilor nu lipsesc nici din alte zone dacice. Iar la acea vreme celtii, germanii si scitii aveau inca fortificatii din valuri de pamant si palisade.

Din pacate, odata cu cucerirea romana, distrugerea cetatilor infloritoare cumulata cu reintoarcerea la vechile traditii constructive, la materiale precum pamantul si lemnul, revenirea la ideologii mai vechi au stopat evolutia dacilor in aceasta directie.

Zid dacic opus quadratum (foto: Dan Oltean, din volumul Muntii dacilor. Calatorii pe plaiurile regesti ale Sarmizegetusei)

Temple si constructii religioase in perioada Burebista-Decebalus

„Templele stramosilor nostri se incadreaza, tinand seama de forma lor, in cele trei mari tipuri de edificii religioase cunoscute de antichitatea elenistica: templul patrulater cu coloane, templu circular (tholos), de mici dimensiuni, fara absida; in sfarsit, templul rotund, cella, de dimensiuni mari. Regulile constructive pentru un asemenea edificiu le da Vitruviu in binecunoscuta sa lucrare Despre arhitectura.”, arata Dan Oltean, in volumul Religia dacilor. „Templele din Dacia sunt in majoritatea lor de forma dreptunghiulara. Doar la Costesti exista doua sanctuare patrate. Numarul sirurilor de coloane asezate pe axul principal, pe lungime, variaza de la 3 la 6. Cele mai multe poseda 4 asemenea siruri care includ, fireste, 3 cellas. Asemenea sanctuare au fost gasite pretudindeni in dacia”

Prin forma, proportii si unitatea de masura seamana cu edificiile sacre ale lumii elenistice, dar elementele constructive difera de acestea. Sanctuarele patrulatere au in comun cu cele grecesti si romane doar frontonul. Coloanele ocupa intreaga suprafata utila a monumentului, sunt din lemn si nu din piatra ca la greci sau etrusci si lipsesc statuile zeilor. Mai mult, constructiile sacre ale dacilor sunt orientate spre nord (dacii se considerau pe ei insisi civilizatia cea mai apropiata de polul nordic, lumea divina fiind cea polara; majoritatea copiilor inhumati inainte de secolul 1 i.Ch. erau de altminteri inmormanatati cu capul spre nord si picioarele spre sud. Dupa cucerirea romana, dacii si-au reluat vechile practici funerare si abia sub influenta religiei crestine vor schimba orientarea mornintelor si a constructiilor religioase pe axa rasarit-apus.)

Se poate spune ca Deceneus, care a fost o figura importanta a acelei perioade, schimband radical o serie de practici cu valente religioase si odata cu ele si simbolistica constructiilor sacre. Despre aceste simboluri dialogul este insa mult prea amplu pentru a fi surprins in cateva cuvinte aici. Orientarea si proportiile templelor sunt si ele simbolice si nu pot fi studiate decat in contextul unei cunoasteri mai bogate a credintelor si cunostintelor vechilor daci. Ce este sigur insa: templele din perioada Sarmizegetusei Regia nu au aparut dintr-o data si din nimic. Ele existau, dar construite din alte materiale, acestea doar au devenit monumentale si ridicarea lor a fost influentata de cunostintele constructive din culturile elena si romana.

Concluzii

Ceea ce odinioara a fost cea mai mare constructie militara si ideologica a geto-dacilor ar trebui valorizata mult mai mult. Din putinele cercetari arheologice demne de crezare facute publice se poate intui amploarea pe care ar avea-o pentru spatiul romanesc o protectie si o reabilitare corecta a acestor ruine. Sarmizegetusa Regia, capitala regatului si resedinta regala a ajuns astazi un sit arhelogic neglijat, prost intretinut, inca studiat insuficient sau dupa o serie de stereotipuri nerealiste. O indolenta greu de explicat si cu privire la restul cetatilor dacice, daca nu privim si implicatiile politice si economice pe care le-au creat miza tezaurului dacic, apoi minciunile si ideologia comunista, ulterior lacomia si lipsa de constiinta a unor personaje din lumea politica si interlopa.

Din pacate, multe lucruri petrecute in ultimii doua sute de ani nu au facut decat sa distruga si mai mult putinele vestigii ce scapasera de interventiile romane de la 106. E o mare doza de inconstienta cu privire la insemnatatea istorica a unei perioade ce ar putea fi de extrema insemnatate pentru aceste meleaguri. Studiul arhitecturii acelei perioade ar putea explica o serie de factori sociali si culturali ai vremii, dar cercetarile arheologie, in afara de o grava lipsa de fonduri, sufera si de blocaje de alte naturi. Prin urmare, nu doar istoria arhitecturii are de suferit, ci intreaga intelegere istorica a acelei perioade.

Pe vremea lui Ceausescu, distrugerile au fost chiar ireparabile: s-a schimbat aspectul incintei sacre de la Sarmizegetusa, s-au inlocuit artefacte originale cu beton, s-au daramat zidurile din partea de sud a incintei, sanctuarul circular a fost reconstituit dupa modelul pietrelor de la Stonehenge, lasandu-l descoperit (desi arheologii au observat ca templul avea acoperis, intial). Trecuta in patrimoniul UNESCO, Sarmizegetusa nu este insa protejata decat cu numele, nu si in practica. De asemenea, rapoartele de sapaturi din Muntii Orastiei, desi se sapa an de an acolo, sunt putine si incomplete.

Sititi ce insemna damnatio memoriae? Procedura pe care romanii antici o aplicau in cazul cetatilor neobediente, cucerite: distrugeau centrul militar si spritual, construind o cetate cu nume asemanator la cativa kilometri distanta de cea veche, inlcuindu-i astfel pana si amintirea. Ei, un damnatio memoriae a acelei perioade continua astazi la un nivel mai putin violent la suprafata, dar cu mult mai distructiv.

Editorial de Alina Miron

Desi dovezile istorice si cercetarile in domeniu sunt seci, amestecate si prezinta opinii diferite, pentru acest articol am recunoscut importanta pe care o reprezinta cartile lui Dan Oltean, psiholog de profesie, istoric prin vocatie, care si-a dedicat mult timp cercetarii si documentarii arheologice legata de perioada de glorie a dacilor. In doua dintre cartile sale, „Religia dacilor” si „Burebista si Sarmizegetusa” se regasesc o serie de informatii, fotografii si demonstratii care argumenteaza afirmatiile pe care le-am oferit mai sus doar cu titlu informativ. Cei interesati de domeniu pot regasi in cartile acestea o serie de cifre si demonstratii legate de arhitectura militara si sacra, atat despre Sarmizegetusa, cat si despre cetatile de la Costesti, Fetele Albe, Pustiosu, Rudele, Meleia, Racos. Sanctuare, turnuri, discuri de andezit, informatii despre o serie de modalitati de constructie si materiale folosite sunt de asemenea specificate de Dan Oltean in aceste volume, si completate cu explicarea simbolurilor religioase ale acestor constructii.