Apartament din Argentina pune in valoare materialele reciclate

Există situații în care LRV-ul este important nu doar pentru estetică și confort vizual, ci și din perspectiva siguranței persoanelor care utilizează un spațiu. În primul rând, este vorba despre contraste. Vorbim nu de contrastele de culoare, ci despre diferențele de reflectanță. Dacă vom avea un obstacol greu de identificat, fiind de aceeași nuanță cu zona adiacentă, există posibilitatea să ne accidentăm. Nu mai vorbim de ușile complet transparente, din sticlă, care produc frecvent situații neplăcute. Lucrurile sunt cu atât mai serioase pentru persoanele cu dizabilități, respectiv cu probleme de vedere. Statisticile arată că doar 5% dintre nevăzători nu pot vedea absolut nimic; restul și-ar putea lua câteva repere, pe care le vor obține din contraste. În consecință, este necesar un contrast de cel puțin 30% (diferența între LRV-urile materialelor), sau de 20% într-o lumină puternică, de peste 200 de lucși. Un contrast ideal, precum cel folosit pentru citit, este de 70%.

Contrastul trebuie să existe între fețele ușilor și tocurile aferente, între pardoseli și pereți, balustrade și pereții alăturați, obiecte sanitare și pereți, scaune și zona aferentă. De asemenea, muchiile treptelor trebuie marcate prin contrast, cu profile care să fie vizibile atât la urcare, cât mai ales la coborâre; este cunoscut faptul că cele mai multe accidente pe scări se petrec la coborâre. Cele mai periculoase situații apar în ambianțele monocromatice, slab iluminate, care nu permit observarea marginilor sau delimitărilor și nu au nicio semnalizare. La fel de neplăcute pot fi și interioarele cu modele încărcate, unde nu poți distinge spațialitatea obiectelor, chiar dacă există sumedenie de contraste. De asemenea, reflexiile din materiale strălucitoare (sticlă, oglinzi) pot produce confuzie, de aceea se recomandă delimitarea lor clară. Iată de ce sunt necesare reguli care, în anumite țări, se respectă cu strictețe (în instituții, spații publice și nu numai). În alte țări, la noi de exemplu, se pune accent pe tehnica iluminării eficiente și evitarea orbirii, și mai puțin pe culorile folosite în amenajări.

Situații particulare sunt spitalele, azilele pentru seniori și, desigur, unitățile medicale pentru boli psihice și mintale. La acestea din urmă, culorile prea strălucitoare pot declanșa reacții greu de controlat, de aceea la amenajarea lor este nevoie de o consultanță de specialitate în alegerea finisajelor.
În cazul amenajărilor exterioare, este cunoscut faptul că atunci când folosim culori închise riscăm ca materialele (vopselele, sistemul de fațadă etc.) să se degradeze din cauza căldurii. O fațadă cărămizie poate ajunge la o temperatură de 80 ° C, în timp ce o fațadă crem poate rămâne la 60 - 65°C. Variațiile de temperatură duc la crearea de tensiuni interne în finisaje, mai ales atunci când dedesubt avem un strat termoizolant, și la distrugerea lor treptată. Unele ghiduri de bune practici în construcții recomandă folosirea de culori deschise sau, atunci când se doresc nuanțe închise, se aleg produse speciale, cu conținut de oxizi metalici care reflectă radiația infraroșie.

Gratarele si cuptoarele din cărămidă pot fi elemente de design exterior interesante și estetice. Acestea pot fi utilizate în mai multe moduri pentru a crea un aspect atractiv și unic al casei sau clădirii.

Un mod popular de a utiliza gratarele si cuptoarele din cărămidă este ca
elementele decorative pentru ferestre sau uși. Acestea pot fi folosite pentru a crea un aspect clasic sau rustic, sau pot fi combinate cu elemente moderne pentru a crea un aspect contemporan. Gratarele din cărămidă pot fi construite în diferite modele și forme pentru a se potrivi cu aspectul general al clădirii sau celorlalte elemente de exterior.

Gratarele din cărămidă pot fi, de asemenea, utilizate pentru a crea ziduri decorative sau garduri. Acestea pot fi construite sau pot fi așezate într-un model de plasă sau grilaj pentru a crea un efect interesant de umbre și lumini si pot fi combinate cu plante verzi și flori pentru a crea un aspect natural și atractiv.

În plus, gratarele si cuptoarele din cărămidă pot fi utilizate și pentru a crea un aspect de zidărie aparentă, care poate fi utilizat pentru a acoperi o varietate de suprafețe, cum ar fi pereți interiori sau exteriori. Aceasta poate fi o opțiune excelentă pentru persoanele care doresc să creeze un aspect rustic sau industrial ca elemente de arhitectura pentru exteriorul cladirii.

În general, gratarele si cuptoarele din cărămidă pot fi utilizate pentru a crea un aspect interesant și atractiv pentru o clădire sau o casă. Acestea pot fi utilizate în mai multe moduri pentru a adăuga un element de design exterior unic și frumos.

Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?

În 2017. Îmi reveneam dintr-o depresie majoră și voiam cu orice preț să mă mențin viu și conectat la ce am descoperit între timp: iubire, dăruire, fermitate, înțelegere, atenție, claritate. Mi s-a părut că predând cursul De-a arhitectura [n.e. De-a arhitectura în orașul meu] îmi mențin „rezervorul” plin cu acestea și s-a întâmplat exact ce mă așteptam.

„Rezervorul” s-a umplut foarte simplu, picătură cu picătură: având un program săptămânal riguros în care știam că în ziua x la ora y trebuie să fiu la copii. Cu ei mi-am antrenat punctualitatea, vorbitul liber, atenția, ascultarea, spontaneitatea, sinceritatea. Încercam să îi tratez ca pe niște prieteni și să le povestesc și despre provocările mele. Recunosc că mergeam la clasă nu doar pentru ei, ci și pentru mine. Astfel, ziua în care trebuia să merg la copii era preferata mea din săptămână. Mi-am fixat-o lunea, tocmai ca să încep săptămâna în acest fel. Altfel.

Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Felul direct în care comunicăm între noi. Cum ne dăm de știre despre una sau alta, cum se nasc idei și decizii legate de te miri ce problemă sau proiect. Faptul că împărtășim idei și opinii pe grupul de Facebook și ne inspirăm unii din munca altora. Mi-a mai plăcut că am primit sprijin cu materiale și bani la proiectele de la clasă.

Din partea profesorilor de la clasă am avut tot sprijinul. Era plăcut când copiii erau captivați de ce făceam. Cel mai frumos și productiv a fost când am început să facem macheta amfiteatrului din curtea școlii, apoi când l-am construit efectiv, au fost cele mai frumoase momente. Mai menționez aici și ieșirile în oraș și excursiile pe care le-am făcut, de neuitat!

Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Felul complicat în care trebuie să dăm rapoartele. Faptul că există multe grupulețe de Facebook în loc să fie unul singur pe toată țara. Faptul că ne întâlnim rar.

Era greu atunci când era gălăgie în clasă și stresant deoarece căutam cu orice preț să le captez atenția și uneori nu reușeam.

Ai fost marcat de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?

Îmi amintesc în clasa întâi că am desenat o casă și i-am făcut hornul vertical nu înclinat, așa cum desenează frecvent copiii. Învățătoarea mi-a zis că o să ajung constructor și a cam nimerit-o.

Mai e mama mea care mi-a fost profesoară de română și un model de atenție și bunătate.

M-au marcat și întâlnirile cu alți profesori care m-au inhibat, înfricoșat sau descurajat de-a lungul timpului. Acești oameni m-au ajutat foarte mult ca să știu cum să nu fiu cu copiii de la clasă sau cu proprii mei copii.

Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?

Mă interesează felul în care îmi petrec timpul. Îmi dau seama că nu am timp de pierdut și încerc să îl petrec cât mai prolific și fertil: ieșiri în natură cu cortul, ciclism, citit, meșterit, sport. Îmi alimentează proiectele prin limpezimea minții care vine la pachet cu acestea.