130 de ani de la nasterea lui Toma T. Socolescu
Unul dintre cei mai cunoscuti arhitecti romani de la inceputul secolului al XX-lea, Toma T. Socolescu s-a nascut pe 20 iulie, in urma cu 130 de ani (in 1883), la Ploiești. Născut într-o renumită familie de arhitecți care a marcat arhitectura românească modernă până la al Doilea Război Mondial, Toma T. Socolescu a lăsat în urma sa un important patrimoniu, reprezentat de construcții notabile, dar și de o literatură bogată despre evoluția arhitecturii autohtone. În prezent, numele său este un punct de referință în domeniul artei și al arhitecturii, iar multe din construcțiile realizate după planurile sale sunt clasate drept monumente istorice.
Toma T. Socolescu si-a consacrat întreaga viața dezvoltării județului Prahova și, în special, a orașului Ploiești, contribuind totodată la viața culturală a României. Fiu și nepot de arhitecți, a urmat cursurile Liceului ”Sfinții Pentru și Pavel” din Ploiești, continuându-și studiile la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, numită la acea vreme Școala Națională Superioară de Arhitectură, unde a fost elevul lui Ion Mincu (cel mai important nume în arhitectura românească de sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea). În iunie 1911, și-a obținut, cu rezultate foarte bune, diploma de arhitect, având specializarea în arhitectura civilă, religioasă și arheologie românească. Va reveni în cadrul instituției între 1927 și 1947, de data aceasta ca profesor de teorie a arhitecturii.
Toma T. Socolescu a fost unul din reprezentații și un entuziast promotor al stilului arhitectural național românesc, fiind în mod special inspirat de către stilul brâncovenesc. A depus eforturi pentru îmbunatățirea aspectului orașului Ploiești și pentru construirea clădirilor publice în tot județul Prahova. Pasionat de arheologie, a studiat și s-a implicat în conservarea clădirilor vechi și a bisericilor, publicând de asemenea studii și cercetări în acest domeniu.
El a jucat un rol important în conducerea Societății Arhitecților Români și a participat constant la viața culturală și socială a orașului său natal. A deținut chiar și funcția de primar al Ploieștiului în perioada decembrie 1919 - martie 1920. Componenta artistică arhitecturală a fost pilonul artei sale. El a rămas foarte critic la adresa arhitecturii care nu avea legătură cu artă, în special cu cea tradițională românească. Creșterea puternică a numărului studenților la arhitectură fără niciun talent artistic necesar pentru această carieră era, în opinia sa, o greșeală. În memoriile sale, el critică arhitecții moderni din anii 1920-1940 care, conform concepțiilor sale, neglijau bazele artistice ale profesiei de arhitect.
În 1937, în studiului său despre arhitectură, Toma T. Socolescu scria: “Trăim azi o epocă confuză, când se pare că nimeni nu știe ce vrea și de aci acest haos de construcții zise moderne, rezultate ale unei epoci când știința, calculul ingineresc, cași superficialitatea cunoștințelor arhitectonice, au luat înaintea frumosului consacrat și cultivat în lungul șir de veacuri care ne preced, - standardizând totul și creând astfel opere de civilizație rece și greoaie, pe ruinele celor de cultura, pe care ni le-a dat tradiția și geniul acestui popor trăit în cultul frumosului.“
Membru al unei importante familii românești, fost lider politic din județul Prahova, Toma T. Socolescu a refuzat să intre în organizația comunistă a arhitecților, ceea ce a dus la etichetarea sa ca dușman al poporului, fiind apoi amenințat, șantajat și hărțuit de autoritățile comuniste. Averea și proprietățile sale au fost confiscate sau furate în anii 50 de către Securitate și de către administrația locală comunistă. Familia sa, ca de altfel majoritatea familiilor din elita societății românești, a suferit în special din această cauză. Având interdicție de a mai profesa ca arhitect, el a fost evacuat din casa sa din Păulești pe 21 februarie 1952 și se va muta cu fiul său Toma Barbu Socolescu în București. Familia Socolescu a fost hărțuită de Securitate până aproape de moartea arhitectului, în 1960.
Toma T. Socolescu este studiat în continuare la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu și este considerat a fi un punct de referință în arhitectura din România. Toma T. Socolescu face parte din galeria oamenilor care au dat României și în special ale județului Prahova, modernismul structurii sale urbane și a unei frumuseți care a fost remarcată până la finalul perioadei interbelice.
Dintre lucrările reprezentative enumerăm:
- Palatul Școalelor Comerciale, pe fosta Calea Oilor, devenită actualmente strada Gheorghe Doja. Imobilul se găsește la numărul 98. Din 1948 este folosit de către liceul Ion Luca Caragiale. Clădirea a fost realizată între 1924 și 1932, fiind clasată ca monument istoric.
- Casa Corpului Didactic Primar. Clădirea se află pe strada Ștefan cel Mare, la numărul 8. Construită în jurul anului 1925, a rezistat în ciuda gravelor stricăciuni provocate de cutremurele din 1940 și 1977.
- Un han țărănesc, azi inclus într-un spital, în bariera Bucov.
- Palatul de Justiție, în colaborare cu arhitectul francez E. Doneaud. Acest edificiu a devenit mai apoi Palatul Culturii. Afectat puternic de bombardamentele anglo-americane din 1943-1944, el a fost consolidat în anii 1980. Restaurarea sa a fost reluată în 2006, iar procesul nu s-a finalizat nici în 2010. Palatul este încadrat ca monument istoric.
- Halele Centrale, o realizare capitală, care și-a pus amprenta asupra orașului. Construcția s-a bazat pe cele mai moderne principii de igienă și logistică, făcând la acea vreme un larg ecou în Europa. Arhitectul a efectuat un voiaj de studiu prin Europa înainte de a realiza proiectul și încă două în timpul implementării. A studiat cu precădere halele din Geneva și Basel (Elveția) și cele din Stuttgart, Frankfurt, Leipzig, Munchen și Breslau (Germania).
- Vechea bancă Creditul Prahovei, la intersecția bulevardului Republicii cu strada Take (sau Tache) Ionescu. Devenită mai târziu Banca Românească, clădirea găzduiește după anii 1990 o sucursală a Băncii Comercială Română sau BCR. A fost construită de către arhitectul Toma T. Socolescu după 1923. Fotografii și planurile imobilului au fost publicate în revista Arhitectura în 1926. Imobilul este clasat monument istoric.
- Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul. Lucrarea a fost realizată între 1923 și 1939, catedrala având rolul de a cinsti memoria eroilor prahoveni morți în Primul Război Mondial, înscriindu-se totodată în elanul național-religios specific vremii. Turnul clopotniță este clasat monument istoric.
