15 editoriale în Design, inovatii

De la Gaudi incoace, formele arhitecturale inspirate din natura au fost adorate si criticate deopotriva. Totusi o multime de oameni le-au gasit fascinante si placute privirii, prin urmare atat arhitectura cat si amenajarile de interior au fost puternic inspirate de ele. Sub influenta arhitectului catalan, lumea moderna a inceput sa viseze la case altfel, cu spatii fluide si piese de mobilier „organice", cu care sa inlocuiasca rigoarea liniilor drepte. Iar intoarcerea la armonia cu natura, la formele mult mai adecvate corpului uman este astazi total realizabila. Dar cat de mult putem aduce in spatiul locuit formele din natura?

IN AFI Palace Cotroceni, pe culoarul Champs Elyseese, o serie de sculpturi neconventionale creeaza o atmosfera aparte. In lumina ce strabate tavanul de sticla si creeaza jocuri de patrate pe pardoseala, siluetele aproape transparente capata volum si mister chiar in plina zi. Ce inseamna sa fii tanar designer in Bucuresti? Sa cochetezi cu spatiul public, arta si moda in acelasi timp. Sa ocupi centrele comerciale, sa captivezi privirile unui public mai putin cunoscator in materie de arta, dar gata sa se lase suprins de ceva inedit… Si sa stii ca ceea ce ai facut nu iti aduce neaparat gloria publica, insa iti aduce niste lucrari perfecte pentru un portofoliu profesional.

Desi conceptul de „stil industrial” este destul de folosit si aplicat, chiar si astazi, in arhitectura si in designul de interior, in ceea ce priveste amenajarile de exterior pare ca lucrurile sunt mai greu de pus in practica: desi buni aplicanti ai regulilor decorative, respectiv buni cunoscatori ai plantelor, la nivel conceptual peisagistii inca mai pot discuta pe marginea acestei teme... Cine este cea cucerita? Natura, pe care marea de beton, fier, otel, sticla a orasului o invadeaza, o organizeaza si o stapaneste? Sau orasul ar trebui sa-si plece capul in fata suprematiei plantelor?

Orasele sunt adesea descrise ca niste organisme vii, nu doar datorita oamenilor care le dau viata, ci si datorita faptului ca, la fel ca niste fiinte, se nasc, se dezvolta, se schimba de-a lungul timpului, sunt distruse in proportii diferite dar reinvie din propria cenusa, au istorii personale si personalitati, culturi diferite... E greu sa suprinzi aceste trasaturi daca esti doar un rationalist pragmatic, dar nici ca filozof nu te-ai putea descurca mai bine. Un artist plastic, preocupat de arhitectura, de cartografie si istorie, un maestru al formelor, pare uneori insa mai aproape de esenta orasului tocmai pentru ca poate aduna intr-o singura lucrare o serie de simboluri, punandu-le insa in forma fizica si creand impact vizual profund.

Poate niciuna dintre limitele impuse adultilor nu este mai trista decat aceasta: sa li se interzica sa se mai joace. Cumva, pe parcursul acestui drum pe care il facem cu totii prin viata, ne trezim la un moment dat in fata unui zid de reguli: trebuie sa facem totul “serios”, asumat, responsabil. Mai grav e ca noi insine ne simtim obligati ca, treptat, avand singuri prejudecati fata de anii trecuti peste noi, sa respectam rigorile unui cadru sau altul (un cadru mai ales profesional, dar nici cel social, familial, religios etc. nu fac exceptie) si sa renuntam la “joaca”.

Sunt proiecte care ies din norma si, mai mult, intorc cu susul in jos orice principiu constructiv. Cel putin in aparenta, la exterior. In interior, unele dintre aceste case cu susul in jos au o structura in care se poate intra si locui fara sa ti se dea peste cap intreaga perspectiva asupra spatiului. Altele sunt un manifest al inversului, in care toaletele sunt montate pe ceea ce noi in mod cartezian percepem ca tavan (bine ca nu au apa in ele) si raman doar un fel de muzee ale straniului, fara utilitate, ci menite doar sa ne antreneze perceptia in fata unei schimbari radicale de perspectiva.

Folosirea sticlei in constructii, in special la fatadele unora dintre cele mai impunatoare cladiri, este pentru arhitectura moderna la fel de incitanta si frecventa cum a fost folosirea otelului in constructii, imediat dupa perioada industriala.

Unul dintre cei mai influenti arhitecti ai secolului 20, Frank Lloyd Wright continua sa fie un reper cultural si pentru arhitectura acestui secol, putandu-se spune ca este la ora actuala chiar “cel mai faimos architect” nu doar in Statele Unite, ci in intreaga lume. O perspectiva asupra operei sale, cu ocazia acestui opt iunie, ziua in care s-a nascut, in 1867, in Richland Center, Wisconsin, SUA.

“Mai putin inseamna mai mult”, spunea un concept inspirat de munca arhitectului Ludwig Mies van der Rohe la inceputul secolului trecut, iar acest concept a ajuns sa fie des invocat nu doar in arhitectura, tehnologie sau design, ci si in viata de zi cu zi, ca principiu al tuturor lucrurilor ce definesc un stil de viata modern. Spatiile si suprafetele elegante, aproape austere, sugerate de Mies au avut parte de glorie, dar tocmai de aceea si de pareri contrare… “Less is a bore” avea sa proclame Robert Venturi, ca promotor al postmodernismului, in cam aceeasi perioada, dorind sa-si contrazica in mod vadit colegul de breasla… Si totusi, Venturi a reusit un paradox: dictonul sau nu a facut decat sa il intareasca si sa il completeze pe cel al lui Mies.

Universitatile romanesti, fie de arhitectura, fie de arte sau industriale, pregatesc de ani buni generatii intregi de studenti in domeniul design-ului de interior. Comparativ insa cu ceea ce se intampla la nivel european, piata romaneasca pare insa total nedezmortita pe acest plan, al cererii de designeri. Daca o serie de magazine si institutii au inceput sa apeleze totusi la consultatie si de specialitate pentru spatiile in care functioneaza, nu la fel sta situatia si pe planul locuintelor unifamiliale, unde solicitarile de astfel de specialisti sunt reduse. Tinerii designeri (cei care vor sa ramana in tara) au de schimbat mentalitati...