18 editoriale în Ecologie

Da, au iesit multi oameni in strada zilele astea, unii ziaristi se fac ca ploua, altii scriu de au umplut Internetul, pe Facebook se misca toti intr-o directie sau alta si presa tiparita, cata mai e, a reflectat si ea ieri si astazi stirile legate de subiect… dar ce inseamna la un alt nivel toata povestea cu mineritul cu cianuri? Nu e doar despre Rosia Montana sau despre Barlad, nu e doar despre politica, vanzare morala si aservire, ci este despre lipsa generala de constiinta in fata Naturii. Nici macar intr-o tara in care a arunca gunoiul pe jos a devenit norma nu este acceptabil ca oamenii sa inchida ochii la cancerul naturii.

Multor oameni de la noi din țară încă li se poate părea o dovadă de zgârcenie, sărăcie și responsabilitate... paranoică: să închizi robinetul în timp ce te speli pe mâini cu săpun, pentru ca apa să nu curgă inutil. Să faci duș, nu baie. Să tragi apa abia după ce nu doar tu, ci și partenerul tău a folosit toaleta, ca să nu risipești încă un bazin de 10 de litri de apă. Dar gesturi care acum zece ani ar fi trecut drept extreme nu mai par așa ciudate, neigienice sau de prost gust. Dimpotrivă.

Desi conceptul de „stil industrial” este destul de folosit si aplicat, chiar si astazi, in arhitectura si in designul de interior, in ceea ce priveste amenajarile de exterior pare ca lucrurile sunt mai greu de pus in practica: desi buni aplicanti ai regulilor decorative, respectiv buni cunoscatori ai plantelor, la nivel conceptual peisagistii inca mai pot discuta pe marginea acestei teme... Cine este cea cucerita? Natura, pe care marea de beton, fier, otel, sticla a orasului o invadeaza, o organizeaza si o stapaneste? Sau orasul ar trebui sa-si plece capul in fata suprematiei plantelor?

Nicu Alifantis, cu celebrul sau cantec  "ploaie in luna lui marte", nu este mereu si un adevar meteorologic. Nu de aceasta data. Ploaia s-a transformat in ninsoare, iar primavara intarzie. Zapada cazuta peste noapte in 17 judete a prins multa lume pe picior gresit, cu tot avertismentul INMH. Subiectul principal al celor mai multe ziare si publicatii online il reprezinta blocajul in trafic, fie el urban sau rural, ori incalzirea locuintelor sau a scolilor, sau distrugerile produse de vijelie in diverse localitati... Ca sa largim un pic aria de atentie, sa vedem insa fenomenele meteo nu ca pe o catastrofa, ci ca pe un caz de studiu. E de vina incalzirea globala pentru tot ceea ce patim? Un pic de istorie arata ca tot noi ne aflam la capatul lantului. ...

In 1941, Fats Walter canta: „Get some cash for your trash”. Al Doilea Razboi Mondial era in plina desfasurare si lumea avea nevoie de reciclare ca de aer. Rationalizarea resurselor era principala preocupare a tuturor, iar o serie de actiuni benevole ale civililor erau indreptate in aceasta directie. Astazi doar putini artisti pot face asta: pot obtine bani din gunoi, valorizand materialele aruncate de altii. Dar mai valoros e chiar faptul ca transmit un mesaj important lumii: nu mai faceti risipa, oameni buni. Nu demonstrati decat saracia spiritului, lucru care va perpetueaza si saracia materiala.

Scumpirea curentului electric si a gazelor de la 1 ianuarie are in unele cercuri o justificare „ecologica” care devine din ce in ce mai greu de crezut. „Populatia o sa faca mai multe economii la consumul de curent si de gaze.” Dar a fost vreodata scumpirea tigarilor urmata de un mare val de fumatori care sa reduca numarul de tigari? Cresterea preturilor la un produs necesar sau de care suntem dependenti ca civilizatie a determinat vreodata o scadere a consumului? Nu. Ecologia este mai mult praf in ochi. Nevoia de a se lua un pret mult mai mare pe combustibilii casnici trebuie cautata in alta parte. Culmea este ca, indirect, cresterea costurilor chiar va duce la gesturi mai ecologice: dar nu datorita, ci in ciuda cresterii preturilor.

Si daca arhitectura, de fapt, a dus pana la urma, cu toate intentiile sale bune si cu toate descoperirile sale, la un mod gresit de viata? E doar o ipoteza? Ba chiar un semnal de alarma, de la care pornesc realizatorii filmului First Earth pentru a aduce la lumina idei noi si o perspectiva aparte asupra constructiilor, rareori vazute din acest punct de vedere. Niste adevaruri interesante, pe care multi nu suntem pregatiti sa le vedem, dar a caror acceptare ar putea duce la intelegerea ecosistemului din care ar trebui sa faca parte si constructiile pe care le ridicam. Un manifest ecologic, economic si chiar de natura spirituala, acest film combate si releva mult mai multe decat un simplu articol, asa ca i-am facut loc in saptamana aceasta pe pagina dezbaterilor editoriale.

Radioactivitate, Poluare, Deseuri. De fapt asta inseamna cele trei litere si, da, ar trebui sa scapam “repede” de ele… Totusi este practic imposibil sa reparam rapid ceea ce tot niste oameni ca noi strica in prea scurt timp. In constructii si urbanism, de la inventarea conceptului de dezvoltare durabila incoace, se vorbeste mult despre poluarea apelor si a aerului, dar degradarea solului, desi mai grava, e mult mai rar mentionata.

Stai linistit la geam si deodata prin fata ta trece, val vartej sau plutind gratios si respectand o singura lege sub soare (si anume legea atractiei gravitationale) un… GUNOI. Poate fi, dupa caz, o amestecatura de legume si zoaie din oala de ciorba veche de o saptamana, poate fi un os mai mult ros (sa manance si bietii maidanezi ceva), un chistoc sau o punga de un leu delicata, ori poate o doza de bere indoita artistic cu un pumn de genul “Sparg o ceapa dintr-o lovitura. Ca merge la mamaliga.”

Mai verzi decat orice alt conducator de vehicul, biciclistii continua sa ramana totusi izolati undeva intre carosabil si trotuar, neavand practic loc nici pe unul, nici pe altul, riscand o serie de accidente, neregasindu-si identitatea in mediul urban. Cu toate ca posesorii de velocipede s-au inmultit ca numar in ultimii ani, orasul nu le face inca loc cu simpatie. Ii ignora sau, dupa caz, ii injura si-i claxoneaza: de la pietoni si posesori de tarabe, la soferi. Aceasta desi suntem europeni. Sau, ma rog, avem pretentii europene…