Vestigii ale unei fabrici transformate in centru civic
|
Autor: Diane Pham
In 1896 autoritatile Vieneze au decis sa investeasca in realizarea unor cladiri publice pe baza de energie electrica si gaz asa ca au construit ceea ce urma sa devina cea mai mare fabrica cu gaz din Europa. Acum, la aproape o suta de ani dupa, fabrica a fost dezafectata si au mai fost pastrate doar patru cladiri de dimensiuni impresionante. Aceste structuri incredibile ar fi fost distruse daca nu s-ar fi pornit un proiect de revitalizare si reconversie condus de catre Jean Nouvel, Coop Himmelb(l)au, Manfred Wehdorn si Wilhelm Holzbauer care urmaresc schimbarea acestor patru rezervoare in spatii de locuinte si zone publice necesare unei comunitati.
Rezervoarele au fatadele realizate integral din caramida, cu o inaltime de 30m si un diametru de aproximativ 25m cu o capacitate de inmagazinare de peste 3milioane de metri cubi. Folosite initial pentru depozitarea gazului provenit de la carbuni, acestea au fost folosite incepand cu 1984 pentru depozitarea gazului natural. Din 1981 aceste vestigii ale erei industriale au fost decretate monument datorita stilului arhitectural unic, scapand astfel de la demolare. In ciuda folosirii aleatorii a spatiilor dupa dezafectarea fabricii, aceste rezervoare au ramas abandonate.
Edilii orasului Viena au intuit potentialul acestor constructii si nu au asteptat sa se degradeze astfel incat in 1992 au lansat un concurs de idei pentru revitalizarea acestor monumente. Ceea ce au obtinut a fost o serie de planuri de la arhitecti precum Jean Nouvel, Coop Himmelblau, Manferd Wehdorn si Wilhelm Holzbauer si intre 1999 si 2001 rezervoarele au fost supuse unor lucrari de demolare carora le-au supravietuit doar fatadele. Aceste structuri au fost renovate si transformate in 615 apartamente noi, un camin pentru studenti, birouri, un centru de zi, un multiplex, peste 70 de magazine, restaurante, baruri si cafenele, spatii pentru evenimente si sediul Arhivei Nationale a Vienei.
Astazi fostele rezervoare, Gazometre denumite de localnici, formeaza un centru civic de sine statator, in care comunitatea se poate bucura de numarul mare de locuinte dar si de diversitatea functiunilor existente. Au fost scrise numeroase teze si dizertatii de psihologie, de planificare urbana, de jurnalism si arhitectura pe tema fenomenului generat de acesta reconversie.
Mai multe informatii gasiti pe www.inhabitat.com Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa |
