Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Social, sociabil, public. De ce strazile sunt mai bune decat televizorul sau internetul?

Social, sociabil, public. De ce strazile sunt mai bune decat televizorul sau internetul?

In intreaga istorie a civilizatiei umane, locuintele individuale, modul de a le construi sau de a le folosi sunt cele care definesc doar o parte din stilul de viata al membrilor unei societati. Arheologii si antropologii studiaza obiceiurile si caracteristicile unei civilizatii ghidandu-se in mai mare masura dupa cladirile publice, dupa spatiile in care isi petreceau timpul membrii unei comunitati, dupa obiceiurile lor din afara mediului casnic: spatiul public este definitoriu pentru omenire, spunand mult mai multe despre stilul de viata, organizarea si evolutia sociala. Din antichitate si pana astazi, precuparea pentru spatiul public nu a inregistrat, insa, prea multe imbunatatiri. Dimpotriva.

 

 

De la agora greceasca si celebrele circuri romane, pana la pietele publice in care Inchizitia isi terifia cetatenii cu executii moralizatoare, omenirea a inregistrat mai degraba o decadenta a spiritului public. In toata istoria, doar grecii ar putea fi mentionati ca promotori pe scara larga ai unor valori reale ale umanitatii: sport, filozofie, scoli, teatru si poezie (adica si altceva decat ucideri sangeroase, circ sau manifestari politice, care nici macar grecilor nu le lipseau cu desavarsire). Dar cu toate exemplele negative ale sutelor de ani trecuti peste ei, oamenii nu par sa-si fi schimbat prea mult interesele. S-ar putea crede ca lumea moderna a imbunatatit totusi ideea de spatiu public. Astazi avem toate premisele pentru a aduce ceva mai bun in “agorele” moderne: conditiile de trai, pacea, prosperitatea, evolutia culturala si avantajele tehnologice din cele mai multe tari de pe glob ar fi putut sa produca un adevarat salt cuantic fata de trecut. Cu toate acestea, putine sunt tarile si putini sunt urbanistii care au reusit sa razbata eficient prin tot acest hatis de interese si dezinterese sociale pentru a scoate in fata valorile reale ale comunitatilor. Teoriile recente reprezinta abia un inceput in viziunea despre viitorul spatiului public. Iata cateva dintre ideile asupra carora se opresc aceste teorii.

 

Manifestarile publice intr-un spatiu comun ale indivizilor reprezinta un factor de coeziune sociala. Omul este o fiinta sociala, care are nevoie sa se intalneasca si sa discute cu alti oameni. Intr-o epoca a internetului, a cumparaturilor pe calculator si a dialogurilor pe messenger, a prieteniilor pe nevazute incheiate pe retele sociale, a filmelor vazute la leptop si televizor, salile de spectacole, parcurile si strazile nu mai sunt populate ca in trecut. Ele le raman mai degraba studentilor si unei mici parti a adolescentilor, care vor doar sa evadeze de acasa sau din camera inghesuita a caminului. Psihologic, orice om, fie el tanar, adult sau in varsta, are nevoie de alti oameni in jur.  Si nu doar pentru sanatatea mentala, ci si pentru cea fizica: sprijinul semenilor este de un real folos. O societate inchegata si sanatoasa, o masa eterogena de indivizi nu are cum fi tinuta impreuna decat prin incurajarea schimbului de idei, a grupurilor de suport.

 

Dezvoltarea culturala si sprituala a unei societati e incurajata prin schimbul de cunostinte si opinii. Fara surse de inspiratie, fara lideri de opinie sau artisti promotori ai unor idei, fara acces la ideile alor culturi, spiritul unei mase de oameni lancezeste. Mersul pana la birou si inapoi, apoi statul acasa, singur sau cu cei cativa membri ai familiei, chiar si cumparaturile de duminica transforma grupuri mari de oameni in simpli executanti, care nu au idei noi nici macar in domeniul in care lucreaza. Stagnarea indivizilor li se pare o situatie buna multor politicieni, mai ales in unele regimuri politice, insa lipsa de energie si motivatie generala are repercursiuni asupra evolutiei generale. Unele popoare de azi, in ciuda sistemului politic, reusesc sa blocheze decandenta fiindca sunt salvate macar de miscare fizica si o oarecare libertate spirituala (vezi Tai Chi in parcuri, gen de miscare ce implica si spritul, nu doar trupul, practicat in grupuri mari, in aer liber, in tari comuniste.)

 

Frustrarile indivizilor, teama, tensiunile sociale si politice se reduc daca indiviul are incredere in libertatea sa de exprimare verbala. “Cainele care latra nu musca” spune o vorba din popor, confirmand aceasta teorie: chiar si dezbaterile politice in piete publice creeaza curente de opinie, insa nu genereaza miscari de strada asa cum o face reprimarea dura a posibilitatii de exprimare, mai devreme sau mai tarziu. Unii politicieni se tem de acest lucru, dar oamenii care au ocazia sa-si manifeste opiniile si sa auda “pe viu” pareri diverse, de la oameni diferiti de ei, au tendinta sa fie mai toleranti. Sau, pur si simplu, descarcandu-si energia si spunandu-si tare opinia, au senzatia ca au facut ceva bun si au mai putine impulsuri sa actioneze violent, capatand incredere in dialog si diplomatie.

 

Locurile publice populate incurajeaza consumul. Desi este genul de reusita de care multi indivizi si-ar dori sa scape in conditiile acestei crize prelungite, adevarul este ca incurajarea consumului ar repune pe picioare, macar partial, economia oricarui gen de societate. Cresterea consumului mai degraba scade preturile, decat sa le ridice, pentru ca aduce dupa sine si locuri de munca, si mai multi investitori, asadar si un mediu concurential.

 

 

Nevoia de distractie a oamenilor e constanta si nu e legata de puterea lor financiara si nici limitata de conditii economice precare. Celebra sintagma “paine si circ” a poetului roman Juvenal exprima cum nu se poate mai bine o nevoie sociala valabila pana in ziua de azi: pentru ca indivizii sa nu se revolte, au nevoie de macar doua lucruri – hrana pe masa si distractie. Cum in ultimii ani si asa veniturile par sa puna probleme cetatenilor obisnuiti, “distractia” preia cam toata responsabilitatea pentru mentinerea unui oarecare echilibru social. Cu atat mai importante devin incurajarea socializarii, a evenimentelor publice, ofertele ieftine de spectacole sau sprijinirea actiunilor publicitare (a firmelor ce pot asigura pe banii lor concerte, concursuri si premii ce nu le pot oferi primariile.)

 

Nu in ultimul rand, contactul fizic al indivizilor este mai important pentru sanatatea lor mentala decat comunicarea virtuala. Dezvoltarea comunicarii de masa, a publicatiilor si a internetului in mod special este de un real folos in stabilirea contactelor la distanta, in mentinerea relatiilor sociale de toate felurile, insa este dovedit psihologic ca nimic nu se compara cu suportul pe care il poate asigura prezenta fizica a unei persoane in preajma noastra. Omul este o fiinta sociala, care are nevoie de contacte directe cu ceilalti. Si nu pentru a-si manifesta gregarismul (sentimentul apartenentei la turma), ci tocmai pentru a-si intelege mai bine individualitatea, pentru a se simti acceptat si integrat exact asa cum este el in diversitatea generala. Cei care se izoleaza sau sunt fortati sa stea izolati au ptine sanse sa se simta bine cu ei insisi si sa inteleaga in acelasi timp cum functioneaza lumea, sa-si pastreze echilibrul psihic. Cei mai multi solitari se dezechilibreaza si cad rapid in prejudecati, depresii, alienari, boli somatice. Explicatiile ezoterice ale nevoii umane de prezenta fizica merg chiar mai departe de atat: suntem surse de energie unii pentru ceilalti si functionam la fel ca celulele unui urias organism, iar colaborarea intre “particule” este esentiala pentru buna functionare a intregului. O societate sanatoasa depinde, asadar, de comunicarea directa intre cei care o alcatuiesc.

 

Ce este de facut pentru o mai buna functionare a spatiilor publice?

Revenind la obiect, a readuce oamenii in spatiul public e important pentru orice societate. In prezent, dincolo de legislatia de la noi din tara, de ceea ce sustin diversi teoreticieni, urbanisti, grupuri de opinie, si dincolo de obiceiurile culturale ale romanilor, singurele care pot face ceva practic sunt primariile, care au posibilitatea sa jongleze cu toti parametrii implicati. Pe de o parte, pot sa incurajeze manifestari publice diverse, precum cele pomenite mai sus, dar mai ales sa planifice in orasele pe care le conduc zone publice mari, destinate respectivelor manifestari, intalnirilor, socializarii. Iar astfel de zone concentrate nu se pot realiza fara a avea la dispozitie spatii adecvate. E necesara si o arhitectura (cu tot cu strazi, piete, parcuri) care sa permita atragerea grupurilor mari de oameni in anumite zone dedicate traficului pietonal, sederii, relaxarii in aer liber. Reabilitarea centrelor istorice este unul dintre primii pasi (astfel se redau publicului strazi si cladiri), insa problema adesea pusa de astfel de perimetre este aglomeratia in acelasi spatiu si a autoturismelor sau a buticurilor. In unele tari europene astfel de probleme au fost rezolvate prin lucrari de anvergura, care au trecut in subteran parcarile si traficul rutier, pentru a face loc deasupra pietonilor si bicicletelor. Respectiv printr-o legislatie adecvata, care stabileste standarde atat pentru constructiile impovizate, cat si pentru cladiri.

De asemenea, in tarile occidentale se merge mult dezvoltarea parcurilor, gazoanelor, spatiilor de jogging si a zonelor de “loisir” , a pistelor de biciclete (vezi Copenhaga), a traficului pe apa (vezi Amsterdam) etc.

In Bucuresti si in unele orase din tara noastra (centre universitare, in general), ultimii ani au adus deja unele miscari in acest sens (dotarea parcurilor cu aparate de sport, reabilitarea partiala a centrului istoric, cresterea numarului de evenimente “de strada” etc.), dar se poate spune ca potentialul spatiului public romanesc nu este nici pe departe atins. Despre marea majoritate a oraselor din tara e greu de pomenit ceva care sa sugereze un nivel european de dezvoltare: cu exceptia a putine zone de promenada (bulevarde sau faleze), putine orase se pot lauda cu o viata publica dinamica. Modelele europene sunt doar un deziderat, inca, pentru marea majoritate a cetatenilor afectati de criza si care inca nu gasesc afara suficiente motivatii pentru a-si abandona telecomenzile.

Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva
Pentru noi, confidențialitatea dvs. este importantă
Portalul spatiulconstruit.ro folosește cookies pentru a asigura funcționalitatea și securitatea site-ului, pentru a personaliza conținutul și modul de interacțiune, pentru a oferi facilități de social media și pentru a analiza modul în care este utilizat site-ul. Aceste cookies sunt stocate și prelucrate, de către noi sau partenerii noștri în conformitate cu toate reglementările în vigoare și toate standardele de confidențialitate și securitate actuale.

Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dumneavoastră cu caracter personal să nu necesite consimțământul dumneavoastră, dar vă puteți exprima acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus utilizând butonul SUNT DE ACORD de mai jos.

Navigând în continuare, vă exprimați acordul implicit asupra folosirii cookie-urilor.

Mai multe detalii despre politica noastră de confidențialitate aflați aici: https://www.spatiulconstruit.ro/politica-de-confidentialitate.