Peisaje nelimitate în cadrul Conferinței IFLA Europe 2017 - 1 iunie 2017, București

Ellen Fetzer, profesor coordonator de programe de peisagistică la Universitatea Nuertingen-Geislingen din Germania și vicepreședinte ECLAS - Consiliul European al Școlilor de Arhitectura Peisajului, va vorbi despre Peisaje solide pentru democrații solide: peisagiștii ca intermediari ai dezbaterilor. Planificarea și proiectarea peisajului reprezintă procese complexe de învățare la baza cărora stă peisajul, ca fundament al discursului. Această prezentare vine să sublinieze faptul că este foarte important ca profesiile ce se află în strânsă legătură cu peisajul să fie pregătite pentru a soluționa aceste procese într-o manieră democratică.

Albert Fekete, arhitect peisagist maghiar având la activ numeroase premii internaționale precum Landscape Architect of the Year în 2012 și în 2017 în Ungaria și premiul „Europa Nostra Prize” al Uniunii Europene în 2014, va susține prezentarea Regionalitate în educația de arhitectura peisajului, cercetare și activitate profesională – un studiu de caz Est-European. Profesia de peisagist, care există de peste 100 de ani în alte părți ale lumii, este una tânără în Europa de Est. Baza științifică și practică a acestei specializări s-a dezvoltat ca o parte a arhitecturii în sensul ei larg care în ultimii ani a evoluat într-o disciplină ce combină arhitectura, planificarea, protecția mediului, aspecte ale dezvoltării durabile, horticultură etc. Conștientizarea socială a arhitecturii peisajului în țările Europei de Est a avut un start foarte lent și a crescut după anii 2000, sute de proiecte de spații publice fiind implementate în ultimii 10 ani.

Nigel Thorne, arhitect peisagist englez, a fost administrator al Landscape Institute din Marea Britanie timp de peste 15 ani, precum și președintele acestei organizații în perioada 2006-2008. De asemenea, în perioada 2010-2013 el a ocupat poziția de președintele al IFLA Europe. Acesta va vorbi despre infrastructurile spațiale verzi: Sistemele verzi - ce s-a întâmplat, de fapt? – O privire critică asupra celor 30 de ani de așa zisă practică peisagistică durabilă. Oamenii sunt singurii vinovați care ne încarcă universul cu limitări de genul frontierelor administrative și granițelor, și care, totodată, au definit cu exactitate poziția noastră în ziua de astăzi referitoare la țara, poporul, cultura și comunitatea în care trăim. Oamenii erau odată cei mai de seamă susținători ai sistemelor verzi „în viață”; respectând și lucrând pământul ca modalitate de a-și asigura traiul, folosindu-l cu înțelepciune pentru obținerea hranei, ca mediu pentru transport, protecție și practic pentru orice altceva. Pe măsură ce populația a crescut, respectul pentru propriul peisaj și mediu a scăzut și poate că acesta este motivul pentru care este sugerat faptul că sistemele verzi reprezintă o născocire recentă, „formulată” de către americani în urmă cu aproximativ 30 de ani, în idea unei abordări moderne cu privire la intervenția umană în vederea dezvoltării.

Felix Marcu, expert în arheologie și managerul unuia dintre cele mai importante muzee din România, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, este persoana desemnată de Ministerul Culturii în poziția de președinte al Comisiei LIMES România, comisie al cărei scop este acela de a pregăti înscrierea frontierei romane a Daciei în lista patrimoniului mondial UNESCO. Prezentarea Limes – frontiera care unește Europa va constitui o privire generală asupra a ceea ce a mai rămas din frontierele Imperiului Roman, frontiere extinse de-a lungul Europei.

Luana Simion, peisagist în cadrul Asociației Parcul Natural Văcărești, va susține prezentarea Nu dorești ce nu cunoști. Parcul Natural Văcărești în cadrul căreia se va arăta evoluția acestui spațiu de la un potențial suport pentru Jocurile Olimpice la rezervația naturală de azi ce găzduiește peste 90 de specii de păsări într-un peisaj unic și totodată izolat.

Lala Panait, parte a inițiativei „La Terenuri – Spațiu Comun în Mănăștur” din Cluj-Napoca, va vorbi în cadrul conferinței despre Gardul nostru cel de toate zilele ia-ni-l nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, prezentarea vizând valul de îngrădiri din spațiul public românesc privit din perspectiva nevoii de spații comune pentru locuitorii cartierelor și pentru cultura locală.

Diana Culescu, președintele AsoP România, va vorbi despre Frontiere mentale și decalaje în comunicare. Imaginea arhitecturii peisajului în România rămâne încă una vagă și imprecisă. Deseori dacă spui că ești peisagist lumea te întreabă dacă poți să le pictezi și lor un tablou frumos ... „gen Monet”. În cazurile mai fericite oamenii înțeleg că peisagiștii au de-a face cu floricele și grădini. Deși nu au ieșit cu totul la lumină, o serie de proiecte legislative din ultimii ani demonstrează faptul că peisagiștii nu mai sunt doar cei ce pictează frumos sau plantează pansele în spațiul public ci încep să își găsească locul firesc și necesar în proiectarea și planificarea spațiilor cotidiene.

Kázmér Kovács, architect și profesor la școala de arhitectură din București, reprezentant al Ordinului Arhitecților din România în cadrul conferinței, va aborda o problemă spinoasă: Peisaj și arhitectură – (non)frontiere profesionale. Trasarea unei limite este gestul primordial al arhitecturii. În același timp, stabilirea de granițe rămâne modul oamenilor și al umanității de a da identitate unui loc. În schimb, peisajul este o alcătuire ce nu este în nici un chip determinantă de limite fizice. Relația dintre cele două domenii este, drept urmare, una complicată, incertă și, totuși, inevitabilă.