Opere de arta in valoare de 6mil de dolari expuse in Aeroportul International Sacramento
La inceputul lunii octombrie noile spatii ale Aeroportului International Sacramento vor fi deschise odata cu primele curse de la 6 dimineata. Proiectat de Corgan Associates impreuna cu Fentress Architects, noul terminal avand 63 000mp este de trei ori mai mare decat terminalul B si a fost decorat cu opere de arta valoand 6 milioane de dolari.
Poreclit „Marea Constructie” proiectul a avut parte de unele poticniri, principala problema fiind descresterea numarului de pasageri. Noul complex a fost gandit sa faca fata unei capacitati de 16milioane de pasageri pe an, cu toate acestea, de cand a inceput criza economica si proiectul se afla in faza de constructie, numarul pasagerilor a scazut iar norma stabilita se preconizeaza ca va putea fi atinsa abia in 2029.
Lucrarile de modernizare au constat in construirea unui nou terminal B, a unei zone de imbarcare cu 19 porti, dotari pentru sosirile internationale, puncte de verificare ale pasagerilor, un sistem de verificare a bagajelor si 3780mp destinati magazinelor si spatiilor de alimentatie publica. Fostul Director al Regiunii, domnul Steven Szalay declara: „Acest proiect va aduce o revitalizare a economiei regionale. A creat aproximativ 2 400 de locuri de munca noi si a generat venituri de aproximativ 948mil de dolari din taxe, pentru regiunea Sacramento. Acest proiect actioneaza ca un impuls dat economiei locale in timp ce pe viitor Aeroportul International va atrage noi investitii si noi locuri de munca.”
Inspirandu-se in mod direct de la strazile umbrite de palmieri, echipa de arhitecti a propus suprafete vitrate de mari dimensiuni realizate din sticla low-E, care sa foloseasca lumina naturala din plin. Razele de soare care patrund la interior creaza jocuri de umbre pe suprafete datorita modelului structurii de sustinere care aminteste de umbra placuta a vegetatiei ce flancheaza strazile orasului.
Mai multe informatii gasiti pe: http://www.worldarchitecturenews.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Energia. Sinceritatea. Curăţenia. Cu copiii nu merge cu ambiguităţi, cu vorbe mari, cu fraze lungi. Ori te faci înţeles, ori îi pierzi. Ori rezonează cu subiectul, ori renunţă. Şi ca să rezoneze, trebuie să îl găsească relevant. Adică să îi privească.
Şi oamenii din echipa De-a arhitectura. Sunt o adevarată inspiraţie fiecare dintre ei!
Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Primul an. Nu colaborarea cu De-a Arhitectura a fost dificilă, ci lucrul la clasă mi-a pus nişte probleme. Normal, ca la orice lucru care se învaţă în timp, începutul poate fi mai greu. Iar eu, în general, mă acomodez încet la orice situaţie sau proiect. Nu ştiam ce aşteptări trebuie să am şi nu îmi era foarte clar ce pot face eu şi ce poate face profesorul. E atât de important profesorul clasei în ecuaţia asta!
În al doilea an am văzut rezultatele anului anterior şi deja aveam altă încredere; în timp, am ajuns să apreciez „haosul” din clasă – atâta timp cât copiii participă, se gândesc, vorbesc despre subiect şi colaborează, e bine!
Ai fost marcată de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?
Da – da – da! Pot să spun câţiva profesori aici? [n.r. Da!] Ar fi mai mulţi, dar pe ei mi-i amintesc aşa, din prima.
Dl. I. Marin, mate gimnaziu – dincolo de nivelul la care ne-a pregătit, mi-a rămas şi acum în minte ţinuta. Impecabil – spatele drept, costum, cămaşă şi cravată, în fiecare zi. Respectam materia pentru că respectam profesorul.
Dna. V. Georgescu, română gimnaziu – pentru că ne vorbea cu drag, avea un glas şi o intonaţie care te făcea să asculţi totul ca pe o poveste.
Dna. Al. Dumitrescu, mate liceu – pentru seriozitate, constanţă şi echilibru. Pentru felul în care te făcea să te simţi apreciat.
Dna. R. Matei, română liceu – preda româna în Liceul de Informatică şi nu ne slăbea o clipă! Ce bine ne-a făcut!
Dna. Bârsan, engleză liceu – pentru eleganţa cu care ne traducea de fiecare dată (prietenei mele şi mie) versurile Pink Floyd cu care noi eram convinse că o vom încuia…
Dl. Prof. Dr. Arh. Florin Biciuşcă – pentru prietenia şi umorul cu care făcea îndrumare, foarte dedicată, de altfel, la atelier. M-a pus pe picioare, o dată pentru că am facut proiectare în anii mari, apoi mi-am dat diploma sub îndrumarea dumnealui şi ulterior m-a trimis la interviu spre cel despre care v-am povestit anterior [n.r. Şefu’]. Şi pentru că în toate m-a învăţat simţul măsurii.
Nu pot să spun exact cum experienţele astea mi-au influenţat prezenţa în clasă. Sper că reuşesc să le fiu prieten copiilor în timp ce îi provoc să gândească şi să îşi depăşească priceperile actuale. Îmi doresc să le dezvolt obiceiul de a privi atent pentru a înţelege şi, apoi, pentru a lega lucrurile între ele. Şi de a căuta în continuare acolo unde nu au un răspuns pe moment.
Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?
Copiii. Baieţii mei şi nu numai. Şi, desigur, lumea asta în care vor trăi; încerc să înţeleg ceva din cum va fi. Îmi place să călătorim şi să o văd de-aproape.
Şi animalele, am multe şi diferite. E fascinantă lumea lor şi mult mai simplă decât a noastră.
Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.
În general un proiect executat, construit, atinge într-un fel comunitatea. Cred că îmi place cel mai mult să intervin pe case sau în zone vechi. Mi se pare că a reuşi să le citeşti spiritul şi să te înţelegi cu el în ceea ce adaugi tu, ca răspuns la cerinţa unui client, le aduce o viaţă nouă. Locurile astea au deja povestea lor, pe care trebuie s-o priveşti (sigur, când e cazul) cu respect. Dacă reuşeşti, întorci comunităţii, împreună cu beneficiarul, ceva cu semnificaţie.
Iar apoi exact asta îmi place la De-a Arhitectura, faptul că ajungi la oameni. Şi la cei mari, adică. S-a întâmplat de câteva ori până acum să îmi spună copiii că au mers acasă şi au vorbit cu părinţii despre ce aflaseră la cursuri – de exemplu, că au deja repere noi când circulă în oraş (ca blocul Dunărea, cu toată istoria lui) sau că au verificat dacă proiectul lor de casă respectă distanţa până la vecini şi da, e bine, intră soarele între case!
