Designul pentru toți: "Mica bijuterie" a lui Frank Lloyd Wright ne arată cea mai frumoasă față a arhitectului

Construita in 1952, in orasul american Rockford, Illinois, pentru Kenneth Laurent, un tanar de 28 de ani, invalid de razboi, si sotia acestuia, Phyllis, Laurent House ne furnizeaza un exemplu excelent de casa proiectata dupa principiile designului pentru toti (universal design) - ceea ce se refera in linii mari la conceperea de produse, servicii si ambiante care sa poata fi utilizate sau accesate fara un efort deosebit de un segment cat mai mare de oameni.

Proiectul, singurul de acest gen realizat de Wright, demonstreaza cu succes faptul ca poti construi locuinte adaptate la nevoile persoanelor cu dizabilitati sau ale celor in varsta fara sa faci sacrificii in ceea ce priveste calitatea designului.

Kenneth Laurent si-a dorit o casa care sa ii permita sa duca o viata cat mai independenta posibil, aproape o bravada intr-o perioada straina de conceptul de accesibilitate pentru persoanele cu handicap. Cu o oarecare suma oferita de guvernul american in cadrul unui program special pentru veterani la dispozitie, sotii Laurent au inceput sa caute un arhitect. Intamplarea a facut ca Phyllis sa vada un articol despre casa construita de Wright pentru el si sotia sa Charlotte, in Alexandria, Virginia. Oare putea fi convins arhitectul, consacrat deja la acea vreme, sa proiecteze o casa pentru sotul ei paraplegic?

O lunga corespondenta in care s-au angajat cele doua parti a culminat cu un plan complet al casei, desenat de Wright, 82 de ani, in numai doua ore, intr-o noapte de iulie din 1949. Contractul a fost semnat in aceeasi luna, iar sotii Laurent s-au mutat in noua lor casa in luna mai a anului 1952.

Construita in stil usonian, "mica bijuterie", asa cum a numit-o arhitectul, este dispusa pe un singur nivel, are trei dormitoare si doua bai. A fost proiectata pana in cele mai mici detalii din perspectiva lui Kenneth Laurent, de la nivelul ochilor veteranului aflat in scaun cu rotile, aplicand in proportie de 80 la suta cerintele Legii privind americanii cu dizabilitati cu 40 de ani inainte ca acest act sa existe.

Printre elementele de design care i-au usurat viata tanarului proprietar s-au numarat amplasarea manerelor usilor si a intrerupatoarelor astfel incat sa poata ajunge cu usurinta la ele, usile de acces mai late, dulapurile "drop down" si spatiile generoase din dormitor si hol care i-au asigurat o mare libertate de miscare. Toate intrarile casei au fost gandite dupa principiul accesiblitatii.

Chiar si mobila a fost conceputa in asa fel incat vizitatorii, oriunde s-ar fi asezat, nu depaseau nivelul ochilor lui Laurent, oferindu-i fostului militar bucuria de a fi cel mai inalt din camera. Totul armonios integrat in designul casei.

Sotii Laurent au locuit in casa ce le poarta numele pana la sfarsitul vietii, pe care l-au atins amandoi in anul 2012.

In toti cei 62 de ani in care am locuit in aceasta casa am gasit cate un lucru marunt  diferit care m-a facut sa ma simt bine in fiecare zi petrecuta in ea - Kenneth Laurent

Inainte de a se stinge din viata, cei doi si-au exprimat dorinta ca locuinta lor sa fie transformata intr-un muzeu, cat mai autentic, "ca si cum suntem plecati peste strada la o cafea". Casa a fost deschisa publicului in 2014.

Fara a avea stralucirea celor mai cunoscute lucrari ale lui Wright, Casa Laurent ramane una dintre cele mai puternice expresii ale geniului sau de a-si vedea clientii ca persoane individuale cu nevoi specifice. Unii considera chiar ca este lucrarea care ne arata cea mai frumoasa fata a arhitectului.