Bucataria: de la inexistenta in locuinte, pana la cea moderna, deschisa
Bucataria are o istorie si o evolutie interesanta ca spatiu de sine statator. Vatra casei, cu focul care le asigura oamenilor preistorici atat incalzirea, cat si gatitul a diverse alimente, fiind in acelasi timp si punctul central al adunarilor de seara, este considerata o precursoare a bucatariei, dar nu se apropie inca nici pe departe de conceptul bucatariei actuale. Focul deschis a creat probleme mult timp constructorilor de case, iar ceea ce avem astazi, o incapere perfect intregata in locuinta, cu design si aparatura specifica, s-a dezvoltata abia cu vreo doua secole in urma.
Nici in Grecia, nici in Roma antica nu se gatea in casa, din pricina materialelor de constructie usor inflamabile a caselor. Incendiile repetate care se starneau chiar si de la lumanari sau opaite uitate aprinse au facut chiar ca legislatia antichitatii sa interzica existenta bucatariilor in casa (in Roma). Conform descoperirilor arheologice, cei mai bogati cetateni romani aveau, e adevarat, in vilele lor un spatiu destinat acestei activitati, dar era complet separat de restul casei si nu se cunoasteau cosurile de fum, in timp ce oamenii de rand mancau la “fast food-uri”, un fel de bucatarii pe strada, la care isi puteau aduce singuri mancarea s-o gateasca sau de la care puteau cumpara mancare pe loc.
In casele grecilor, bucataria era pozitionata intr-un patio cu acoperis, dar deschis spre exterior, adesea in apropierea bailor, in asa fel incat cu apa din apropiere sa se poata stinge usor flacarile prea indraznete. Desigur, o aranjare care avea ca si consecinta un amestec de mirosuri nu tocmai satisfacator.
In casele europene ale Evului Mediu, cu toate ca folosirea pietrei si caramizii la constructii a facut posibila integrarea cuptoarelor in interiorul locuintei, bucataria era inca rudimentara. In Evul Mediu timpuriu inca nu existau cosuri, evacuarea fumului facandu-se printr-o gaura in tavan. Casele sarace, cu o singura incapere foloseau cuptorul si ca sursa de incalzire si de iluminare, seara.
Ulterior, inventarea cosului de fum (prin secolului 12) a facut posibila si aparitia semineelor. Dar cu aceeasi ocazie organizarea surselor de foc a devenit separata: semineul pastra functia de incalzire si era situat in cel mai central loc al casei, pe cand zona bucatariei era destinata exclusiv gatitului, aceasta fiind pozitionata intre intrare si incaperea cu semineul. In casele cele mai instarite, in Evul mediu existau chiar doua-trei bucatarii.
De altfel, si asiaticii aveau in acea vreme o organizare oarecum asemanatoare a bucatariilor. In perioada Kofun, in Japonia, au aparut primele cuptoare, numite kamado, facute din lut, care aveau o gaura frontala, prin care se putea baga combustibilul, si una sus. Deasupra acesteia din urma era suspendat un ceaun in care se fierbeau supe, ceaiuri, orez… De mentionat ca si casele japonezilor erau facute din materiale usor inflamabile, dar ei nici nu doreau sa schimbe acest lucru, din pricina cutremurelor frecvente (preferau sa reconstruiasca o casa arsa decat sa riste sa le cada in cap). De aceea, ei au pastrat mult sistemul in care bucataria era izolata de casa, pe langa cuptorul dinauntru, aveau si o vatra cu foc deschis, pozitionata afara si numita irori.
Cu toate ca resursele gatitului erau putine, nu la fel se intampla si cu alimentele. Gratie comertului, schimburile de produse alimentare intre diverse zone geografice au permis dezvoltarea artei culinare, lucru incurajat incepand cu cetatenii Greciei antice si continuand cu nobilii Evului Mediu. Gusturile celor bogati devenind din ce in ce mai sofisticate, bucataria a fost impinsa cumva cu forta cu un pas inainte. E drept ca inca existau oameni care, neimpinsi de o diversitate a alimentelor, nu gaseau rostul amenajarii unei bucatarii (de altminetri, bucatarii care inca evacueaza fumul printr-o gaura din acoperis exista pana si in ziua de azi, in zonele defavorizate si lipsite de resurse.)
Dar cum in castelele si resedintele nobiliare bucataria incepea sa devina o adevarata industrie, cu o serie de bucatari si servitori angajati sa cumpere alimente, sa le depoziteze, sa le curete si sa se la gateasca, a devenit vadit ca intr-o bucatarie erau necesare o serie de ustensile si vase, diverse spatii de depozitare, de lucru, mijloace de protectie ale “personalului”, spatii de spalat alimente, vase… (Pana si Leonardo da Vinci a inventat un protap mecanic, in care puteau fi invartite fripurile).
Abia in perioada industriala, insa, bucataria a inceput sa semene cu ceea ce cunoastem azi. Inventarea plitei de gatit, coordonata cu aparitia a o serie de ustensile si aparate inventive, ce beneficiau acum si de productia de masa, au facut posbila dotarea unei singure incaperi dintr-o locuinta in scopuri exclusive culinare. De asemenea, odata cu integrarea electricitatii in viata de zi cu zi, nu mai era nevoie de foc pentru a incalzi sau ilumina o casa moderna. Urbanizarea si-a zis ultimul cuvant in transformarea bucatariei in ceea ce este astazi.
Cel mai recent, bucatariile deschise, una dintre ultimele tendinte in materie de amenajari interioare, sunt atractive pentru o serie de persoane. De la Frank Lloyd Wright, care a introdus aceasta idee a spatiilor deschise in planurile locuintelor si de la introducerea hotei, prin 1980, proiectele de case sau de reamenajare a locuintelor cu insuficient spatiu prevad adesea bucatarii deschise. Caldura, mirosul si aburii nu pot fi insa cu totul evacuate prin acest sistem daca intr-o locuinta se gateste mult, in schimb aceasta amenajare incurajeaza aparitia mai multor spatii functionale.
Mai multe despre bucatariile moderne si sfaturi de amenajare cititi si in materialul Amenajarea functionala unei bucatarii.
