Arhitectura sacra, cu efecte in viata muritorilor: piramidele

Piramidele, aceste constructii ramase inca un mister pentru multi si care inca starnesc o serie de controverse in randul atat al misticilor, cat si al oamenilor de stiinta, sunt, fara indoiala, cele mai interesante structuri arhitectonice create de oameni. Incasii, mayasii, aztecii si mai tarziu egiptenii au construit piramide, toate cu scop religios. Ce importanta are pentru arhitectura studiul piramidelor?

Piramidele de la Gizeh

Nu e de mirare, totusi, ca in niste societati din vechime, puternic influentate de ceea ce pe vremea aceea parea “supranatural”, piramidele au castigat o asemenea importanta religioasa. Nici in ziua de astazi nu poate fi explicat in intregime stiintific efectul pe care se pare ca il are aceasta structura asupra a o serie de organisme si plante inchise in interiorul unor piramide in miniatura.

Termenul de  “efectul de piramida” a fost lansat de Antoine Bovis, un radiestezist francez care, la mijlocul secolului trecut, a inceput sa-si cerceteze teoriile despre foma piramidelor. Dupa ce a gasit cadavre de soareci si de alte asemenea animale care nu putrezisera in camera mortuara regala, situata intotdeauna la o treime de baza, Bovis a trecut la cercetari mai aprofundate. El a fost primul care a sustinut ca procesul de mumificare naturala a cadavrelor are legatura cu forma geometrica a structurii. Si-a construit un model la scara al piramidei lui Keops si l-a pozitionat fata de punctele cardinale la fel cum era pozitionata celebra piramida, iar apoi a pus cadavrul unei pisici la o treime de baza, urmarind ce se intampla cu aceasta. Dupa o luna, a constatat ca trupul pisicii moarte inca nu intrase in descompunere, nu raspandea nici un miros si se pastra intacta. Un secret pe care se pare ca preotii egpiteni care se ocupau cu mumificarea regilor si reginelor il cunoasteau si il foloseau… Alti cerecetatori au creat la randul lor piramide, lasand in ele apa, plante, germeni, vaccinuri si constatand ca exista un proces de regenerare mai rapida a tesuturilor vii si de conservare mai intense a tesuturilor moarte. Se pare ca apa insasi isi sporeste calitatile, fiind purificata dupa o perioada in care a fost pusa la o treime de baza. Unii sustin ca si mancarea se pastreaza proaspata de trei ori mai mult daca e tinuta intr-o piramida, in timp ce aromele naturale sunt conservate, dar aromele artificiale se pierd…

Cei care impletesc stiinta cu credinta in energii subtile, aflati la limita dintre pragmatism si ezoterism, considera ca orice forma geometrica bidimensionala sau tridimensionala influenteaza energiile din jurul sau, iar piramida are acest efect datorita formei ei.

Chiar daca scepticii nu cred in cercetarile despre care doar citesc si nici nu ii interseaza sa vada cu proprii ochi daca exista vreun adevar in acest mit cu “efectul de piramida” (nici noi n-am testat pana acum, asa ca le prezentam doar ca materiale citite din alte surse), piramidele merita studiate macar din punct de vedere al “arhitecturii sacre”.

Doi autori francezi Guy Grusis si Guy Mouny au publicat in 2001 un studiu intitulat “Marele secret al piramidelor” (Le Grand Secret de Pyramides”). Oprindu-se asupra ansamblului monumental de pe platoul Giseh ei studiaza nu doar dimensiunile si forma piramidelor respective, ci si pozitionarea monumentelor in acea zona geografica. Ei au constatat ca toate cele patru structuri formeaza intre ele unghiuri si triunghiuri, a caror geometrie conteaza la fel de mult ca si cea a piramidelor in sine. Numarul Pi si Numarul de Aur, care se regasesc in orice structura piramidala, se regasesc si in ansamblul de la Gizeh. Unele ipoteze si concluzii ale celor doi francezi sunt destul de interesante, sprijinind teoriile egiptologilor, care sustin ca faraonii nu au fost niste megalomani care visau la viata eterna, care isi puneau supusii la treaba in urma unor capricii. Se pare ca egiptenii au perfectionat structura piramidei si aveau cunostinte mai ample de matematica, plus o interesanta cunoastere a astronomiei, pe care o impleteau cu o religiozitate si un simt al sacrului speciale.

La fel de interesanta si de controversata este si modalitatea de constructie a acestor structuri uriase, intr-o perioada istorica in care mijloacele tehnologice erau “rudimentare”. Potrivit LiveScience, chiar si in ziua de azi, cand avem atatea materiale de constructie, macarale si elicoptere tot ar fi dificil de ridicat o asemenea structura. Cei care cauta mereu explicatii paranormale vehiculeaza ideea ca uriasele blocuri erau “teleportate” cu puterea gandului de catre preotii egipteni, dar cu siguranta lucrurile nu stau asa. Cea mai acceptata teroie este acum ca piramidele incepeau sa fie construite din interior spre exterior, cu ajutorul unor rampe interioare in forma de spirala.

Cercetarile arheologice mai arata ca la inceperea unei piramide era numita o echipa, compusa dintr-un architect, un inginer si un sef constructor, avand aproape acelasi rol pe care il au si in in ziua de azi, de proiectant, de specialist in tehnici de lucru si respectiv de sef de santier. Ei aveau o serie de tehnologii de executie astazi necunoscute si invatau zeci de ani ca simpli ucenici, arta si cunoasterea lor fiind transmise pe linie familiala. Arhitectii si inginerii constructori formau o adevarata casta si isi pastrau secretele cu rigoare, dar erau si opaci la cunostintele venite din exterior si greu de influentat de alte culturi.