Un foraj de alimentare cu apa potabila sau de irigatii este mult mai mult decat o simpla gaura in pamant, dar pentru multi oameni nu conteaza decat partea vazuta a lucrurilor (cea de deasupra). Foarte putini oameni se gandesc la ce inseamna sa faci o gaura verticala in nisip sau roca dura, cum bucatile de roca sapata sunt scoase din gaura forata sau cum forajisti previn colapsul gaurii forate inainte de tubare. Este nevoie de calitati speciale pentru a controla un foraj care penetreaza nisip, pietris, argila si roca compacta. Prajinile de foraj pot cantari cateva tone. Daca sondorul (forajistul) apasa prea tare sau invarte prea repede, sapa de foraj se va uza prematur. Daca nu apasa destul, nu va penetra solul. Uzual sunt mai multe tipuri de sol in fiecare foraj. Fiecare trebuie sapat cu un anumit regim de sapare (rotire/apasare/debit fluid de foraj). Odata ce se ajunge la stratul de apa, sondorul trebuie sa fie foarte atent la procesul de forare. Pentru cercetare stintifica, studii geotehnice sau calcul rezerve de substanta minerala se folosesc forajul cu sneck (auger, sape elicoidale) sau carotajul continuu (core drilling). Pentru apa se folosesc 2 metode de foraj: forajul hidraulic rotativ cu circulatie de fluid (cu noroi de foraj - fezabil in soluri moi si medii cum ar fi nisipuri, argile, pietrisuri, etc) sau forajul cu ciocan de fund ( cu aer - eficient in soluri dure si extra dure cum ar fi marne, cisturi, calcare, alte tipuri de roci ). Forajele personale se sapa cu diametre intre 150 si 311 mm, forajele publice / profesionale se sapa cu diametre de pana la 609 mm. In forajele cu debite mici ,cateodata, este posibil sa se creasca debitul printr-o tehnica mai noua numita hidrofracturing . Procesul inseamna aplicarea unor presiuni foarte mari pe portiuni de filtre din foraj . Rezultatul este acela ca fisurile mici existente vor fi largite si se vor crea si altele pentru ca forajul sa fie in legatura cu mai multe falii sau fisuri. Indiferent de metoda de sapare , forajul este tubat cu tubulatura de plastic . Diametrul de sapare trebuie sa fie cu minim 150 mm mai mare decat diametrul de tubare. Spatiul dintre gaura sapata si tubulatura se umple cu pietris curators a carui granulatie se allege f-ctie de granulatia nisipului din stratul acvifer. De asemenea pozitionarea filtrelor este foarte importanta. Latimea filtrelor, precum si numarul de fante ( suprafata activa) este de asemenea foarte importanta. Spatiul dintre gaura sapata si tubaj ( deasupra filtrelor) trebuie umplut cu ciment sau grout ( ciment + bentonita) pentru a preveni apa din stratele de suprafata sa migreze in jos (prin exteriorul tubulaturii) si sa contamineze stratul acvifer. Urmeaza desnisiparea, punerea in productie, stabilire debit, static, dinamic , efectuarea analizelor, intocmirea documentatiei , etc. Dpdv tehnic, cea mai simpla si putin importanta e saparea gaurii , restul operatiilor in schimb fiind foarte importante. In realitate ( din pacate) este invers. Dupa sapare toata lumea se grabeste sa termine ( sa curga apa, sa ia banii, etc) si neglijeaza operatiile f importante pentru calitatea si logevitatea forajului. Este obligatoriu ca persoana/firma care executa forajul sa puna la dispozitia beneficiarului "fisa de executie a unui foraj de alimentare cu apa". Veti avea nevoie de ea pentru alegerea pompei submersibile si apoi peste ani si ani cand veti face desnisipari, reabilitari, interventii la foraj, etc. Aveti grija sa fie trecut in contract si obligativitatea predarii de catre executantul lucrarii / forajului a acestei fise de executie. Evitati persoanele/firmele care nu pot sa va elibereze acest document foarte important! Sursa: http://www.ondrill.ro/