Cum sa construiesti un igloo
Pentru noi este o joacă de vacanță sau de weekend: cum amenajările exterioare mai au încă de așteptat, din pricina zăpezii, asta nu înseamnă că nu putem să ne distrăm un pic și să folosim anotimpul de afară în favoarea noastră. Va fi o experiență distractivă, împreună copiii „din dotare”. Și nu este nici total inutilă: vă va învăța ceva despre construcții, stabilitate și structuri. O scurtă istorie a igloo-ului și câteva sfaturi practice despre cum puteți face unul în cam o oră de... joacă.
Sigur că, aparent, o asemenea distracție pare să nu aibă o utilitate imediată în România. Dar când temperaturile de la noi din țară încep să rivalizeze cu cele de la Polul Sud (nu e nici o glumă, cele -30 de grade Celsius înregistrate la Întorsura Buzăului acum trei nopți însemnau cam aceeși temperatură cu cea înregistrată de stația Amundsen tot acum două nopți la Pol, adică -32), putem să ne punem mai bine în pielea celor care trăiesc permanent în condiții meteorologice critice.
Dincolo de simpatia bruscă pentru eschimoși, exercițiul e practic și vă va rămâne în amintire: cine știe când vă veți afla într-o vacanță pe munte și veți fi siliți să înnoptați sub cerul liber, la multe grade sub zero? Nu v-ați dori atunci să fi exersat, măcar o dată, o asemenea construcție? Un igloo poate face diferența între viață și moarte... dar până atunci să ne distrăm cu un scurt istoric și câteva principii de construire pentru acesta.
Tradiția și calitățile constructive ale unui igloo
Deși unii eschimoși încă mai folosesc igloo-urile ca adăpost temporar, atunci când pleacă în expediții și sunt siliți să înnopteze în zone nepopulate, o astfel de construcție a început să devină din ce în ce mai rară chiar și în zonele nordice. Totuși, până acum câteva zeci de ani era vorba de o locuință uzuală, iar uluitor este că zăpada poate crea o construcție ermetică, stabilă și fără riscuri, că forma rotundă e prefect echilibrată și că nu e nevoie de nici un fel de stâlp de sprijin sau structură de rezistență, pereții find singurii care suporta greutatea construcției, datorită formei lor. Iar deși e făcut din zăpadă, un igloo poate fi întreținut să reziste o iarnă întreagă și poate menține la interior o temperatură de câteva grade peste zero: în condițiile unor temperaturi exterioare de minus 30 – 40 de grade Celsius, cu siguranță igloo-ul reprezintă o reușită constructivă remarcabilă, a cărui invenție a slavat multe vieți timp de mii de ani. De obicei, unei persoane care a mai exersat o astfel de construcție îi ia cam o oră de muncă, dar unui novice îi poate lua între trei și șase ore ca să creeze un adăpost rezistent. Desigur, la început puteți să faceți o construcție mai micuță, dar tot va trebui să estimați suprafața în așa fel încât o persoană rămasă înăuntru să aibă spațiu suficient de desfășurare. Asta pentru că... este bine ca ultimele „cărămizi” să fie puse din interior.
Cum se face unul
Astăzi, mulți entuziaști ai construcțiilor improvizate exersează tehnicile de ridicare a unui igloo, o construcție inedită și uimitoare prin însăși forma sa. Dar construcția cere efortul a cel puțin doi oameni. Pentru a face unul suficient de rezistent, nu uitați că aveți nevoie de niște mănuși impermeabile la apă, un cuțit mare și lat sau un fierăstrău de mână. Eschimoșii deosebesc o serie de tipuri de zăpdaă și știu să-și aleagă materia primă perfectă pentru asta: se folosește zăpada căzută într-un singur strat odată și un pic tasată, la temperaturi suficient de joase încât să se fi putut cristaliza într-un strat compact (în limba innuită exista și un termen specific pentru ea, ca și pentru multe alte tipuri de zăpadă). Din această zăpadă se pot tăia blocuri rezistente care, fără a fi ca de gheață, sunt suficient de compacte pentru a nu se sfărâma când sunt luate în mână. Desigur, dacă sunt scăpate pe jos ele se sparg, așadar nu-s nici chiar atât de solide pe cât va imaginați. (Un scurt documentar despre ce se întâmplă la Polul Nord și cum își construiește un baiat primul său igloo puteți vedea și într-un scurt documentar preluat de pe BBC, aici).
1. Găsiți o zonă cu zăpadă căzută în strat mai gros, uscată și mai dură. Folosiți cuțitul lat sau fierăstrăul pentru a tăia blocuri de zăpadă. Cu cât mai dură e zăpada, cu atât mai solide vor fi „cărămizile”. Fiecare bloc de zăpadă ar trebui să aibă cam 1 metru lungime, 40 cm înălțime și 20 cm grosime. Blocurile vor descrește treptat în dimensiuni pe măsură ce înălțați construcția. Neteziți suprafețele care vor intra în contact unele cu altele.
2. Pe o suprafață care are un strat consistent de zăpadă, faceți un cerc cu blocurile cele mai mari. Aceasta pentru că intrarea va trebui sa fie săpată și în acest strat de bază, nu dată direct în perete. După ce ați pus primul cerc de blocuri, continuați cu trei-patru rânduri de blocuri ușor mai mici. Blocurile trebuie să se sprijine perfect unul pe altul, așa ca neteziți bine fiecare suprafață pe care veți pune blocurile. Montați-le după principiul zidăriei cu cărămizi.
3. Cineva se poate băga în interiorul cercului, iar cineva va rămâne afară, ca să poată nu doar ajuta, ci și reacționa imediat în caz că „zidăria” se surpă. Blocurile trebuie să înceapă să fie modelate ușor mai subțiri spre vârf (ca grosime, dar și ușor oblic pe laturile scurte) și mai late spre bază, ca se poată crea astfel bolta (domul). Pentru prima încercare, nu înălțați igloo-ul mai mult de nivelul pieptului, pentru că nu veți mai putea lucra comod la boltă, de afară. Ori de câte ori e nevoie, adăugați zăpadă moale, pe post de „mortar”, pentru a sigila spațiile rămase între blocurile dure.
4. Odată instalate toate blocurile, mai puțin cel din vârf, căutați un bloc care este ușor mai mare decât gaura rămasă în „tavan”. Persoana de afară va pune blocul final deasupra găurii din tavan, de probă, apoi va tăia forma acestuia, de jur împrejur, urmând forma găurii. Nu uitați să tăiați laturile ușor oblic, cu extermitățile mai mari decât diametrul găurii, pentru ca blocul să rămână fixat pe acoperiș și să nu cadă înăuntru. Puneți piesa la locul ei, închizând astfel igloo-ul. Chiar dacă cel din interior susține acest bloc, el va trebui ulterior să mai fie lipit cu zăpadă mai moale, pentru a se ermetiza zona.
5. Persoana din interior trebuie să aibă cuțitul sau fierăstrăul la ea: dupa montarea blocului de boltă, va da o gaură în peretele igloo-ului, la bază, cât să poată ieși în patru labe. Oricum, momentan are destul oxigen la interior pentru a nu se panica atâta timp cât taie deschiderea, dar pentru orice eventualitate nu lăsați copii prea mici, copii care nu au voie cu obiecte tăioase sau persoane care nu se simt bine în spații închise să rămână înăuntru.
6. Săpați un șanț perpendicular pe intrare, pentru a mări spațiul de acces. Puteți face apoi, din alte câteva blocuri, o apărătoare de vânt pentru intrare, ca în desenul de mai jos. Finsați la exterior și la interior igloo-ul, adăugând zăpadă până umpleți golurile și neteziți intrarea. Dați și în tavan, ușor într-o parte, într-unul dintre blocurile din penultimul rând de sus, o gaură mică, tot cu cuțitul, pentru a lăsa să intre soarele și oxigenul. Igloo-ul e gata!
Atenție: poate ați văzut în filme că într-un igloo se poate face chiar focul, totuși nu faceți așa ceva „acasă”. Oricum, dacă vă veți afla vreodată în condiții critice, țineți minte ca focul va lua oxigenul din aer, generând monoxid de carbon în interior, ceea ce poate duce la sufocare. Daca faceți un mic foc (pe o suprafață de tablă, eschimoșii ardeau grăsime), dați în zidul de deasupra o gaură pentru a lăsa monoxidul de carbon să iasă.
