Iţi place aceasta stire? Recomand-o prietenilor:
Abonează-te la SpaţiulConstruit sau conectează-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.

Criza actuala nu este numai economica, este una de constiinta. Dezvoltarea durabila va incepe cand oamenii vor face un salt de mentalitate

Criza actuala nu este numai economica este una de constiinta Dezvoltarea durabila va incepe cand oamenii

Un dialog cu doamna Dr. Ing. Ana Aurelia Chirvase, presedinte al Societatii Romane de Bioinginerie si Biotehnologie (SRBB) si coautor al volumului “Managementul proiectelor de mediu si dezvoltare durabila” m-a facut sa constientizez adevarul din titlul de mai sus. Insasi constiinta populatiei globale e in criza si intrebarile mele au primit raspunsuri care, treptat, au dus la aceasta concluzie. Adevaruri inconfortabile, pe care le cunoastem mai toti, dar in acelasi timp le toleram pentru ca nu par sa existe prea multe iesiri. Un material despre rolul biotehnologiei intr-o serie de aspecte legate de mediu, dar si despre poluare si efectele sale la nivel global.

 

 

Pentru a-i pune in tema pe cititorii nostri, ne puteti spune dv. cu ce se ocupa Societatea Romana de Bioinginerie si Biotehnologie? Care este rolul ei principal?

Este o societate profesionala a specialistilor in biotehnologie in special (pentru ca in bioinginerie mai exista si alte societati, bioingineria si biotehnologia fiind domenii inrudite). Initial, cand ne-am infiintat, in 1990, eram singurii din Romania, de aceea ne-am inscris si cu domeniul bioinginerie. La vremea respectiva existau in cadrul societatii noastre si mai multi specialisti in bioinginerie. Domeniul meu este biotehnologia, adica tehnologiile care folosesc celule vii sau componentele lor pentru a obtine produse utile oamenilor. Dupa cum stiti, probabil, la ora actuala o serie de medicamente se obtin cu ajutorul biotehnologiei… Microorganismele nu sunt toate rele, exista si microorganisme pe care le folosim ca medicamente, ca adjuvanti pentru diverse activitati metabolice. Aceasta stiinte are multe aplicatii in agricultura, in industria alimentara etc. E un domeniu foarte dezvoltat in Occident si foarte putin dezvoltat in Romania, din motive banale deja: Romania e o tara care se afla etern "in curs de dezvoltare". Iar o tara “in curs de dezvoltare” inseamna, de fapt, o tara care NU este dezvoltata si nu da banii decat pentru lucrurile de baza, pierzand tot timpul din vedere viitorul.

Din pacate, exista putine firme romanesti care se ocupa de biotehnologie, pentru ca nu au fost suficient intretinute si pentru ca este vorba de un domeniu sofisticat si scump, iar investitia in asa ceva este mare… In Romania exista aplicatii modeste ale acestei stiinte. In industria alimentara, toate fabricile de bere (berea e un produs obtinut prin biotehnologie) au preluat tehnologii straine si fac produsele dupa tehnologiile respective. La fel si pe piata produselor lactate. In rest, putem vorbi despre un nucleu stiintific, legat mai mult de teorie, format de catre cei ce lucreaza in Universitati si in Institutele de cercetare.

Societatea noastra, de exemplu, mai are o filiala la Galati, cu intentia de a infiinta si alte filiale. Deocamdata avem doar contacte si cu cercetatori din Cluj, Timisoara. Asa ajungem si la rolul principal al SRBB: societatea noastra militeaza pentru afirmarea domeniului stiintific si tehnologic, obiectul nostru de activitate fiind promovarea specialistilor in domeniu. Din pacate, ca si in cazul altor organizatii neguvernamentale, societatea romaneasca nu prea este educata sa tina cont de punctele de vedere ale membrilor unor ONG-uri, probabil asta vine dupa o anumita treapta de dezvoltare.

 

Dar daca ar fi sa comunicam acum ceva in masura sa educe, haideti sa popularizam un pic aplicatiile biotehnologiilor in societate. Iata un subiect de actualitate, care nu este legat doar de alimentatie, dar care ne priveste pe toti: in ce masura afecteaza actiunile umane mediul inconjurator?

managementul_proiectelor_de_mediu_si_dezvoltare_durabila_editura_printech_14943Biotehnologia are legatura in primul rand cu dezvoltarea durabila. Calitatea mediului este o componenta a dezvoltarii durabile, dar nu e singura. Domeniul meu de activitate este biotehnologia, dar desigur m-am ocupat si de dezvoltarea durabila, iar cartea pe care v-am dat-o (Managementul proiectelor de mediu si dezvoltare durabila, Ana Aurelia Chirvase si Elisabeta Leonte-Pena, publicata la editura Printech, 2003, n.r.) este o dovada in acest sens. Pentru ca exista intr-adevar niste conexiuni, adica niste preocupari ale biotehnologiilor pentru calitatea mediului (nu se suprapun total peste domeniul lor de activitate).

 

Mai precis, exista tehnici pentru depoluarea mediului prin biotehnologie. Ceea ce se numeste aplicatia biotehnologiilor pentru protectia mediului. Dar dezvoltarea durabila nu este formata numai din protectia mediului, care e doar una dintre componente. Dezvoltarea durabila inseamna dezvoltarea intregii societati, priveste calitatea vietii umane, iar aici ne raportam si la cresterea populatiei, efectul de sera, reducerea producerii de deseuri nedegradabile, conservarea si dezvoltarea biodiversitatii etc. Repet, sunt destule aplicatii ale biotehnologiilor in protectia mediului, in special in depoluare. Iata un exemplu concret, din Romania. De-a lungul vremii, noi am avut foarte multe exploatari de minereuri neferoase, iar efectele acestor exploatari care( in ultima perioada s-au si inchis) sunt numeroase. Pe de o parte, degradarea mediului, pe de alta degradarea calitatii vietii pentru oamenii implicati in respectiva industrie. Nu doar ca acestia au ajuns acum la somaj, dar astazi in localitatile respective se intalnesc niste adevarate peisaje “lunare”  - asa se numesc, din cauza mormanelor acelea de minereuri ramase in urma exploatarilor. Astazi, oamenii respectivi nu pot nici sa faca agricultura, pentru ca terenul respectiv este poluat. Mai departe, ideea este ca in special metalele grele ajung in panza freatica. Probabil ati auzit de o multime de cazuri, de oameni care se plang ca nu pot sa bea apa din localitati, de exemplu.

 

Desigur, acolo mai intra si poluarea pe care o produc fermele agricole, adica deseuri organice, dejectii de la animale care ajung in panza freatica, ceea ce denota inca o data nepregatirea oamenilor. Pentru ca, inca, oamenii inclusiv de la tara nu-si pun problema daca ceea ce arunca in natura sau in ape are urmari tot asupra lor, ajungand pana la urma in propria fantana. E un cerc vicios. Oamenii nu au o viziune a consecintelor si nu stiu ca pana si ei contribuie la a-si face conditiile de viata dificile. In primul rand este, la ora actuala, o nevoie enorma de educatie. Inainte, principala cauza a poluarii era vechea industrie comunista, in care cheltuielile de protectie a mediului erau taiate mai mereu. E drept ca oamenii faceau proiecte corecte, in care erau incluse cheltuilile de protectia mediului, cu instalatiile necesare depoluarii, dar erau primele costuri la care se renunta. La ora actuala s-ai mai indreptat lucrurile, dar continua slaba educatie, ca si atunci. In continuare oamenii nu inteleg ca gunoaiele pe care le arunca cetatenii Romaniei peste tot si mult distrug mediul. 

 

Aici este vorba si de mediul urban si de cel rural, laolalta…

Despre tot mediul. Cand aud ca vine petrecerea de 1 mai, ca incepe vremea frumoasa iar oamenii se duc la iarba verde, mi se face groaza. Componenta de educatie este importanta, pentru ca oricat de mult am cheltui dupa aceea ca sa recuperam mediul, ca sa-l eliberam de toate deseurile, totul e mult mai complicat si mai costisitor decat simpla preventie. Orientam resurse pe care le putem orienta spre alte activitati sociale ca sa curatam mediul si sa-l recuperam. Pe de alta parte, refacerea mediului nu este o chestie simpla. Putem, desigur, sa strangem deseuri la nivel macro, asta se vede, dar refacerea naturii, prin cicluri naturale, nu are loc rapid. Dureaza decenii pana se recupereaza. Curatirea nu este instantanee, asadar prevenirea este esentiala.

 

Vorbim despre gunoaie, dar oamenii nu stiu nici despre cat de nocive sunt grasimile, detergentii, hidrocarburile pe care le arunca.

Hidrocarburi cred ca mai putin, marea problema cu hidrocarburile nu este cauzata, de data aceasta de oameni, ci de industrii. Greselile de manipulare, scurgerile, accidentele, neglijenta. Poluarea cu hidrocarburi e mai putin o vina a indivizilor ca atare, ci mai mult a faptului ca prelucratorii, transportatorii nu sunt suficient de responsabili.

 

Si la fel legat de detergenti si alte reziduuri, tot industriile sunt cei mai mari poluatori.

Da, si in acelasi timp mai este ceva. O cauza importanta a poluarii solului este faptul ca am produs pentru utilitatea noastra substante pe care mediul nu are capacitatea sa le degradeze. Am produs mase plastice. Toti acesti polimeri, la ora actuala, nu numai in Romania, umplu planeta. A fost recent un film documentar la televizor despre cum arata fundul Canalului Manecii, este plin de pet-uri, asta ca sa ne facem o idee doar despre cat de afectata este planeta. Biodegradabilitatea, respectiv capacitatea mediului de a degrada reziduurile, este legata de capacitatea microorganismelor si in special a bacteriilor de a degrada reziduurile, cu ajutorul unor enzime sau mecanisme prin care le descompun in bucati mai mici, care pe urma sunt assimilate tot de microorganisme. Ele fac toata aceasta munca de carausi si sanitari pentru toate substantele. Dar ele au o problema, daca vin in contact cu niste substante cum sunt polimerii, adica cu niste grupuri mari de molecule (nu stiu daca va aduceti aminte de la chimie, polimerii reprezinta un numar mare de molecule mici, identice, multiplicate, de aici denumirea de “poli”) trebuie sa taie structura si apoi sa foloseasca moleculele separate. Iar daca se intalnesc bietele microorganisme cu niste structuri chimice pe care nu le-au mai intalnit inca, le trebuie mult timp, sute de ani, sa se adapteze, iar adaptarea se face in functie de substrat. Alfel, daca microorganismele au ce “manca” altceva nu au… chef sa se adapteze. Trebuie sa ajunga in situatia de a accepta si structurile chimice ca “hrana”, fie pentru ca nu au alte reurse, fie ca sunt determinate s-o faca, cu ajutorul biotehnologiei. Acum inca se fac cercetari in marile laboratoare ca sa se afle daca microorganismele se pot adapta, sa reuseasca sa consume polimeri. Ei, procesul acesta e greoi, se cheltuieste foarte mult, iar intre timp mediul continua sa se umple de mase plastice. Exista si un aspect legat de civilizatie. Am stricat, iar abia dupa aceea ne punem problema cum reparam. Si e o atitudine veche, agravata de perioada industriala a omenirii, nu numai la noi in tara. Cand eram mica, invatam la geografie cat este de poluat, in Germania, bazinul Ruhr-ului. Germania pe vremea aceea era puternic orientata spre siuderurgie si apele acestiea carau tot felul de minereuri de la industria metalurgica. Au poluat mult timp, iar abia mai tarziu s-au apucat sa curete mediul. E un fenomen general valabil, ca sa intelegeti ca exemplul reprezinta intreaga civilizatie. Acum Germania a gasit o solutie… nemaipomenita. Nici nu mai vrea sa faca siderurgie, si-a mutat anumite industrii poluatoare in alte tari si isi ia reursele din Ucraina, care nu pune taxe pe poluare sau reciclare. Si Romania are siderurgie, de altminteri. Pentru germani, costurile de reciclare sunt enorme, nu le convine sa le plateasca, pentru ca legislatia lor este foarte atenta, mai simplu e sa ii pui pe cei mai saraci sa faca ei anumite activitati…

 

Dar pana urma aceasta atitudine nu are efect si asupra celorlalti? Daca noi alteram mediul altora, sa spunem in Africa, efectul pe termen lung nu o sa se intoarca si asupra noastra?

Are, dar nu chiar imediat. Amanam problema. Germanii, de exemplu spera sa descopere ceva de ajutor in intervalul de timp castigat. De fapt, e vorba cumva de negarea dezvoltarii durabile. Evident, cand facem o siderurgie poluanta in Ucraina, asta contravine ideii de dezvoltare durabila, chiar daca pastram mediul curat in tara noastra. Altfel, sunt exemple mai grave. Cel mai mare poluator al plantei la ora actuala este China. Reuseste sa fie competitiva la costuri, dar in tara s-a facut praf tot ce exista, oamenii sunt prost platiti, lucreaza in conditii indecente, iar mediul e distrus in China. Daca tineti minte pregatirea Olimpiadei de la Beijing, in timpul jocurilor s-au oprit industriile pe o raza importanta in jurul orasului. Si totusi in ziua deschiderii Jocurilor era un smog imens la Beijing…. Oamenii din micile orasele au fost in somaj, le-au oprit fabricile. E un sistem comunist, cheltuielile cu mediul sau oamenii nu conteaza. Isi polueaza propriul teritoriul si la fel, daca merg si in alte parti cu exploatarile de reurse, de pilda in Africa, la fel fac. De aceea sunt competitivi din punct de vedere financiar, daca ar ajunge sa respecte si mediul si drepturile oamenilor ar creste cheltuielile tuturor produselor.

 

Tot in materie de industrii care polueaza, am citit ca si cresterea animalelor, fabricile de haine s.a.m.d. au efect asupra mediului… Numai fabricarea unei perechi de blugi consuma zeci de litri de apa, iar transarea unui animal mare cateva sute de litri.

Desigur ca polueaza, vor sa faca productie de masa. Principala primejdie a civilizatiei noastre este consumerismul. Tehnologiile curate cer si reciclarea apei, reducerea consumului. Ei, s-a considerat de exemplu ca apa e o resursa inepuizabila. E drept, exista circuitul apei in natura, iar aceasta se recupereaza natural: se evapora, ploua, revine pe pamant. Dar problema e ca daca in toate aceste activitati umane consumam si alteram mai mult decat capacitatea de recuperare a mediului planeta si stiintele nu pot face fata ritmului…. Se consuma prea mult, oamenii au prea mari pretentii. Fie ca e vorba de fiecare individ, fie ca e vorba de catre cei ce lucreaza in marile companii, cei mai multi cred ca au numai o viata de trait.

 

Ce solutii vedeti la toata aceasta situatie legata de poluare si consumerism la nivel global?

Prevenire, educatie si intelegere a fenomenului. Dar functioneaza prost, la nivel planetar. Tarile in curs de dezvoltare, ca sa isi accentueze ritmul de crestere nu iau in calcul efectele asupra mediului, iar eforturile lumii civilizate de a impune niste norme care sa protejeze natura sunt slabe. Problema emisiilor de carbon nu a gasit de altfel nici in Statele Unite sustinere, care nu au semnat ultimul acord international ONU cu privire la reducerea acestora. Ne adunam frumos in niste congrese mondiale, luam niste decizii, dar aplicabilitatea, implementarea ne creeaza probleme la toate nivelurile.

 

Putem pune asta si pe seama crizei?

Criza actuala nu este una numai economica. E o criza de dezvoltare, de civilizatie. E o criza care nu se va putea rezolva decat prin schimbarea mentalitatii si facandu-se pasul spre dezvoltare durabila. Este o criza a consumismului. Populatia globului creste, consumul creste, resursele scad. Oamenii nu vor sa consume mai putin sau sa ii lase sa consume un pic mai mult si pe cei defavorizati, spre exemplu pe cei din Africa. Criza asta nu va trece daca doar asteptam. Iata ca au trecut deja treizeci de ani de la inventarea conceptului de dezvoltare durabila si tot atat de cand se atrage atentia societatii cu privire la responsabilitatea ei, se fac planuri, dar rezultatele practice intarzie. Oamenii vor miracole, sa se intample ceva peste noapte, dar fara sa faca eforturi.

 

Sau sa speram ca vom face un pas inainte ca si constiinta.

Crizele s-au rezolvat dintotdeauna prin razboaie. Acum stam pe loc tocmai pentru ca razboiul nu este o optiune. Sunt trei solutii la crize. Razboiul (doamne fereste!), schimbarea de mentalitate (imposibila, oamenii nu vor sa faca un pas “inapoi”, iata ce se intampla in Grecia) si a treia solutie ar fi dezvoltarea tehnologica (dar care nu poate rezolva toate problemele daca nu se schimba si mentalitatea). Cea mai buna scoala la ora actuala e Grecia, daca privim la ei avem un model pilot pentru tarile noastre. 80% din populatia Greciei vrea sa ramana in UE, dar tot 80% vrea sa nu mai fie austeritate. Care-i iesirea? UE nu le mai poate da bani la nesfasit. E o criza a consumismului si acolo.

 

Interviu si fotografii de Alina Miron

Criza actuala nu este numai economica este una de constiinta Dezvoltarea durabila va incepe cand oamenii

Tot ca un nor a fost imaginată de biroul chinez MAD și clădirea viitorului Muzeu de Ştiinţă şi Tehnologie din Hainan, China. Designul este inspirat de contrastul dintre spaţiul urban şi peisajul natural antic ce defineşte locul în care muzeul este ridicat: Un muzeu futurist ce pluteşte ca un nor deasupra junglei

Vizităm mai departe un alt proiect recent de aha Hadid Architects, o serie de volume dreptunghiulare interconectate ce par să plutească în mijlocul unei amenajări verzi, formând viitorul Centru pentru Știință din Singapore: Volume interconectate ce par să plutească, un nou proiect Zaha Hadid Architects

AsaVersadot (2).jpg
AsaVersadot (2).jpg

Ai o întrebare despre acest subiect? Scrie-o aici!

user
Ataseaza fisiere
(Foto, video sau PDF. Maxim 1600x1600 pixeli @ 50 MB)
Anunță-mă când răspunde cineva
Pentru noi, confidențialitatea dvs. este importantă
Portalul spatiulconstruit.ro folosește cookies pentru a asigura funcționalitatea și securitatea site-ului, pentru a personaliza conținutul și modul de interacțiune, pentru a oferi facilități de social media și pentru a analiza modul în care este utilizat site-ul. Aceste cookies sunt stocate și prelucrate, de către noi sau partenerii noștri în conformitate cu toate reglementările în vigoare și toate standardele de confidențialitate și securitate actuale.

Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dumneavoastră cu caracter personal să nu necesite consimțământul dumneavoastră, dar vă puteți exprima acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus utilizând butonul SUNT DE ACORD de mai jos.

Navigând în continuare, vă exprimați acordul implicit asupra folosirii cookie-urilor.

Mai multe detalii despre politica noastră de confidențialitate aflați aici: https://www.spatiulconstruit.ro/politica-de-confidentialitate.