Atentie, cad turturi!
Dacă de-a lungul jgheaburilor se formeaza țurțuri de gheață, fenomenul poate să apară din cauza vremii (diferențe mari de temperatură între zi și noapte), dar e la fel de posibil să fie vorba de o proastă termoizolare a acoperișului. Pe lângă aceasta, țurțurii sunt un semn al faptului că nici burlanele nu stau mai bine și probabil în interiorul lor (dacă nu aveți instalații antiîngheț) se formează gheață care noaptea își mărește volumul și pune presiune asupra materialului burlanelor, crescând riscul crăpării lor. În plus, țurțurii reprezintă oricum un pericol pentru cei care trec pe dedesubt.
Dacă remarcați că de-a lungul burlanelor de pe acoperiș aveți mai mulți țurțuri decât au vecinii probabil că e vorba mai degrabă de o termoizolație proastă a acoperișului. Care este explicația fenomenului? În primul rând, atunci când există pierderi de căldură la nivelul acoperișului, zăpada din imediata apropiere a acestuia tinde să formeze o peliculă de umezeală, respectiv gheață, care face trecerea spre stratul de zăpadă rece de deasupra. Desigur, de aici până la infiltrații nu este decât un pas. Dacă acoperișul e din tablă, cu siguranță la topirea zăpezilor acestea vor aluneca mai repede și mai brusc de pe casă, pe când materialele mai poroase, în genere cele ceramice, vor da mai multă stabilitate zăpezii. În timpul zilei, umezeala de dedesubtul stratului de zăpadă se scurge spre streșini, iar seara, în special după ora cinci, ca urmare a temperaturilor din ce în ce mai scăzute, apa îngheață, astfel formându-se țurțurii.
Vremea rece și apariția țurțurilor reprezintă și semnul că pe jgheaburi și burlane se formează, la interior, gheață (asta dacă nu cumva aveți sisteme antiîngheț montate prin jgheaburile și burlanele respective). Dacă jgheaburile au mai puțin de suferit de pe urma acestui lucru (repesctiv materialul are mai puțin riscuri să se deterioreze, dar funcția de scurgere tot este îngreunată de gheață, crescând riscul infiltrațiilor în pereți) burlanele însă, mai ales cele cu diametru mic, au probleme mult mai mari. Apa care se dezgheață și îngheață la loc își crește volumul în timpul nopții: materialele din care sunt făcute burlanele sunt supuse unei presiuni sporite, iar riscul deteriorii lor este mare. Adesea, după o iarnă dificilă, burlanele trebuie înlocuite. Chiar și o ciobitură aparent insignifiantă apărută la manopera burlanului poate consitui punctul de plecare pentru o crăpătură care se va accentua rapid. Unele burlane sunt făcute deja cu o o fantă de-a lungul lor, tocmai pentru a permite o mică dilatare în situațiile de acest gen, dar dacă materialul e prost ele se pot desface, nemaiîndeplinindu-și funcția de scurgere.
Instalațiile cu fire electrice care se pot trece prin burlane și cu termostat sunt o soluție destul de recentă, dar care s-a dovedit a fi de succes: sistemul detectează când temperatura din interorul burlanului scade prea mult și pornește instalația de încălzire, topind astfel gheața și împiedicând depunerea acesteia.
