Arhitecti spanioli transfoma o fosta piata intr-un centru de loisir pentru copii
Miquel Marine Nunez si Cesar Rueda Bone au transormat o veche piata parasita din Alcaniz, Spania intr-un centru de loisir pentru copii. Ideea din spatele proiectului a fost aceea de a crea un spatiu sigur si efervescent in care copiii sa se poata juca si invata. Acest lucru trebuia obtinut fara a se aduce modificari majore cladirii istorice astfel ca echipa de arhitecti a realizat o structura interioara noua care sa poata fi indepartata daca situatia o impune.
Alegand materiale usoare de constructie, arhitectii au ridicat o incinta din lemn avand doua niveluri care intra perfect la interiorul structurii existente. Un tobogan finisat cu furnir din lemn de conifere leaga cele doua etaje. Inchiderea spatiului destinat copiilor intr-o structura separata ii confera acestuia protectia necesara in cazul in care constructia ar gazdui din nou o functiune publica.
Chiar daca pardoselile au fost acoperite cu un strat de cauciuc de culoare verde-lime, pentru a rezista si a proteja copiii in timp ce se joaca, restul elementelor constructive ale fostei piete nu au fost modificate permitandu-le localnicilor sa se intalneasca si sa socializeze acolo daca doresc.
Aceasta este o renovare care a tinut seama de caracterul cladirii pe care urma sa o transforme iar elementele de design de la interior i-au asigurat succesul in randul copiilor, in special toboganul.
Mai multe informatii gasiti pe: http://inhabitat.com
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
Miquel Marine Nunez si Cesar Rueda Bone au transormat o veche piata parasita din Alcaniz, Spania intr-un centru de loasir pentur copiii. Ideea din spatele proiectului a fost aceea de a crea un spatiu sigur si efervescent in care copiii sa se poata juca si invata. Acest lucru trebuia obtinut fara a se aduce modificari majore cladirii istorice astfel ca echipa de arhitecti a realizat o structura noua, la interior care sa poata fi indepartata daca situatia o impune.
Alegand materiale usoare de constructie, arhitectii au ridicat o incinta din lemn avand doua niveluri care intra perfect la interiorul structurii existente. Un tobogan finisat cu furnir din lemn de conifere leaga cele doua etaje. Inchiderea spatiului destinat copiilor intr-o structura separata ii confera acestuia protectia necesara in cazul in care constructia ar gazdui din nou o functiune publica.
Chiar daca pardoselile au fost acoperite cu un strat de cauciuc de culoare verde-lime, pentru a rezista si a proteja copiii in timp ce se joaca, restul elementelor constructive ale fostei piete nu au fost modificate permitandu-le localnicilor sa se intalneasca si sa socializeze acolo daca doresc.
Aceasta este o renovare care a tinut seama de caracterul cladirii pe care urma sa o transforme iar elementele de design de la interior i-au asigurat succesul in randul copiilor, in special toboganul.
(http://inhabitat.com/spanish-architects-transform-a-disused-marketplace-into-a-fun-childrens-center/)
O expresie a entuziasmului lui Wright pentru structuri care se abat de la forma rectangulară, capela a fost proiectată în 1958 pentru Universitatea din Oklahoma, dar, în urma unor neînțelegeri între client și arhitect, nu a mai fost construită.
Spre sfârșitul carierei, Wright a creat o structură sculpturală din beton, albă, cu o grădină în centru, propunând să traverseze Golful San Francisco în partea sudică, pentru decongestionarea traficului din zonă. Proiectul a fost respins de autorități în favoarea unui tunel subacvatic.
În 1924, Gordon Strong, un om de afaceri din Chicago, i-a cerut lui Wright să-i proiecteze un spațiu în afara orașului în care oamenii să vină cu mașina pentru o excursie de o zi. Strong vedea această structură pe care o numise “Automobile Objective” pe vârful micului munte Sugarloaf din Maryland.
Wright a livrat un design spectaculos pentru o clădire cu o rampă în spirală pe exterior, care includea un planetariu și un restaurant. Strong a respins propunerea arhitectului, dar ideea de structură spiralată s-a materializat cu ocazia altor proiecte, dintre care se remarcă Muzeul Guggenheim din New York City.
Proiectată pentru compania de săpun Larkin la începutul secolului trecut, clădirea a fost prima lucrare finalizată a lui Wright. Un monolit din cărămidă roșie cu birouri de tip built-in, imobilul a fost demolat în 1950.
Pentru a recrea clădirile dispărute, Romero a avut la dispoziție fotografiile alb-negru în care ele au fost imortalizate, rămânând și aici loc pentru speculație.
Vă invităm în continuare la un tur virtual al unei alte capodopere de Frank Lloyd Wright pierdute: Bun venit la Hotel Imperial
Deschisă la difuziune, reglând astfel umiditatea
Plăcile din fibră de lemn Gutex funcționează ca o barieră de vapori, permițând trecerea vaporilor de apă. Asta înseamnă că umiditate rămasă în elementele construcției poate ieși în exterior. Astfel se previne formarea condensului și apariția mucegaiului. Proprietatea este foarte utilă în cazul caselor pe structură de lemn. Lăsând vaporii să iasă, structura casei este protejată de putrezire.
Fibrele de lemn au și capacitatea de a reține umiditate până la 15% din greutatea lor, fără să piardă capacitatea de izolare. Umiditate reținută este eliberată când aerul interior este foarte uscat, contribuind astfel la păstrarea unui mediu sănătos și plăcut.
Capacități de izolare fonică
Un mediu interior plăcut nu înseamnă doar izolare termică ci și fonică. Elementele de construcție trebuie să atenueze transmisia zgomotului, fie că este din interior (între camere sau între niveluri) sau exterior. Densitatea mare a plăcilor Gutex, rigiditatea scăzută și porozitatea lor ridicată sunt calitățile care asigură o izolare fonică eficientă.
Fibra de lemn poate diminua efectiv nu doar sunetele transmise prin aer din trafic sau muzica puternică, ci și impactul acustic cauzat de echipamente de construcție sau de pași. Atunci când sunt instalate corect, plăcile Gutex pot reduce nivelul de sunet cu 50 dB. Fibra de lemn este o barieră fonică mai eficientă decât spuma, vata minerală sau fibra de sticlă datorită densității sale mai mari și a porozității.
Mult mai rezistente la foc decât s-ar crede
Panourile din fibră de lemn Gutex au rezistența la foc de 90 minute. Pare greu de crezut, dar aceste panouri nici măcar nu se încălzesc pe partea opusă flăcării în 15 minute, în timp ce alte materiale ard în primele 2 minute de la contactul direct cu flacăra. Puteți urmări aici un test la foc făcut paralel cu alte două materiale folosite frecvent la izolarea termică a clădirilor.
Nu în ultimul rând, sunt materiale naturale și sănătoase
Panourile și saltelele Gutex sunt fabricate din fibră obținută din lemn de molid și brad netratat. Singurele materiale adăugate sunt săruri de bor pentru a crește rezistența la foc, parafină pentru rezistența la apă și max 4% adeziv pentru formarea plăcilor. Sunt materiale care protejează atât pe cei care le montează, cât și locuitorii casei.
Iar lemnul este un material natural, regenerabil, reciclabil, cu impact pozitiv asupra mediului. Argumente suficiente, credem noi, pentru alegerea materialelor din fibră de lemn Gutex, atât pentru izolarea construcțiilor noi, cât și a celor vechi.
